Tapetul este în prezent un produs accesibil tuturor. Deși există tapet extem de scump, care atinge prețuri exorbitante, cumpărătorii au la dispoziție inclusiv o sumedenie de variante accesibile și calitative. Totuși, această realitate este relativ recentă, iar oamenii din clasa mijlocie care au trăit înaintea noastră nu s-au putut bucura de un astfel de decor în propria casă. Cum s-a petrecut această tranziție?

Există extrem de multe obiecte, care în Evul Mediu și în Epoca Modernă puteau fi cumpărate doar de elite: condimentele, anumite alimente, mătasea, blănuri deosebite, bijuterii, hârtia, cerneala colorată și alte lucruri cu funcții decorative. Aceste condiții se datorau faptului că astfel de obiecte erau comercializate în cantități reduse și erau de regulă aduse din spații îndepărtate, în special din Orient.

Originea tapetului a fost asociată cu același spațiu deoarece inițial a fost realizat din hârtie. Hârtia a fost inventată în China și s-a generalizat mult mai târziu în spațiul european, ceea ce a însemnat că la început a fost extrem de scumpă.

Totuși, pereții erau împodobiți de mult timp cu picturi și gravuri, extrem de spectaculoase și frumos realizate. De ce a fost nevoie de tapet? Cum multe inovații sau invenții au apărut ca rezultat al pretențiilor unor monarhi sau oameni bogați, care nu erau ușor de mulțumit, acesta este inclusiv cazul acestui produs. Drept urmare, inventarea tapetului este legată de numele lui Ludovic al XI-lea, care și-a dorit să poată muta decorul pereților dintr-o proprietate în alta. Jean Bourdichon a fost artistul care i-a îndeplinit această dorință, pictând mai multe role de hârtie care puteau fi lipite între ele, practic acesta a inventat tapetul cu flori decorative.

Inclusiv alți oameni bogați și-au dorit o astfel de piesă decorativă și au comandat la rândul lor. Cu timpul, această activitate s-a profesionalizat și au apărut persoane specializate pe această ramură de activitate. De la meșteri, ocupația a fost transmisă către manufacturi, iar apoi câtre fabrici, așa cum le cunoaștem noi în prezent.

Pe măsură ce materialul de bază – hârtia, a devenit accesibilă unui număr mult mai extins de oameni, mâna de lucru a devenit mai ieftină și au intervenit mijloacele de producție în masă, prețul a scăzut. Aceste consecințe au permis ca în perioada interbelică, tapetul să devină extrem de popular, ating așa numita „epocă de aur”.

În prezent, modele de tapet s-au adaptat la modă și la cerințele publicului, păstrându-se încă în actualitate și integrându-se cu succes în diverse spații – de la locuințe, hoteluri și restaurante, la instituții și corporații.