Material de opinie de Raluca Bontaș, Partener Servicii Fiscale, Deloitte Romania, si Razvan Bratila, Managing Associate, Reff & Asociatii | Deloitte Legal
 
În procedura de verificare a situatiei fiscale personale, etapa în care autoritatea fiscala stabilește veniturile impozabile ale contribuabilului supus controlului este extrem de importanta. Din acest considerent, consideram util ca metodele indirecte utilizate în acest scop sa fie explicate, astfel încat persoanele vizate de aceste verificari sa se poata pregati temeinic, cu documente justificative.

Sa luam exemplul unei persoane fizice în cazul careia au fost identificate anumite riscuri de neconformare la declararea veniturilor impozabile, în baza analizei de risc pe care autoritatea fiscala a derulat-o la un anumit moment dat.  Într-o prima instanta, organele fiscale au obligatia sa trimita contribuabilului o notificare de conformare pentru a îi oferi acestuia posibilitatea de a preveni materializarea respectivelor riscuri.

Prin aceasta notificare, persoanei vizate i se acorda un termen de 30 de zile pentru a depune declaratiile fiscale lipsa sau pe cele rectificative sau pentru a prezenta explicatii cu privire la motivele pentru care considera ca nu datoreaza respectivele impozite, din varii ratiuni fiscale (spre exemplu, obtinerea unor venituri neimpozabile sau scutite etc.). În cazul în care riscurile fiscale nu au fost înlaturate, va începe verificarea. Astfel, persoana în cauza are obligatia sa depuna o declaratie de patrimoniuși de venituri detaliata, în termen de 60 de zile de la primirea avizului de inspectie, însotita de documente justificative. În acest punct subliniem ca este esential ca declaratia sa fie bine pregatita, întrucat reprezinta fundatia pe care organele fiscale încep sa reconstituie situatia patrimoniala și fiscala a persoanei și, ulterior, de la caz la caz, stabilesc veniturile impozabile.

În etapa urmatoare, inspectorii examineaza documentele și informatiile referitoare la fluxul de fonduri cuprinseîn declaratiile contribuabilului și evolutia valorii patrimoniului pe perioada verificata, concentrandu-se pe operatiunile care au condus la evidentierea riscului de neconformare.

Ulterior, echipa ANAF selecteaza una dintre metodele indirecte de stabilire a veniturilor prevazuta de legislatie, metoda care va fi utilizata în cadrul verificarii, solicita informatii și documente suplimentare de la contribuabil, daca este necesar, stabilește baza impozabila pe fiecare categorie de venit supusa impozitarii (din surse identificate și/sau din surse neidentificate) și, daca este cazul, impune sume suplimentare principale de plata, precum și obligatiile accesorii aferente acestora (dobanzi și penalitati).

Este important de mentionat ca pe toata perioada desfașurarii controlului, persoana verificata are dreptul de a depune orice documente și informatii pe care le considera necesare pentru clarificarea situatiei sale fiscale. Prin urmare, chiar și dupa depunerea declaratiei de patrimoniu, contribuabilul poate aduce informatii suplimentare celor incluse în declaratia deja depusa.
 
Ce metode indirecte de verificare poate utiliza ANAF?

Una dintre cele mai importante etape ale verificarii este selectarea și aplicarea metodei indirecte de stabilire a veniturilor, motiv pentru care întelegerea acesteia este esentiala.

Legislatia fiscala prevede trei metode indirecte de stabilire a veniturilor, fiecare fiind aleasa în functie de particularitatile cazului analizat.

Prima și cea mai folosita este metoda sursei și utilizarii fondurilor și estealeasa atunci cand exista indicii ca persoana fizica verificata a avut cheltuieli mai mari decat veniturile. Astfel, analiza pornește cu evidentierea cheltuielilor din perioada verificata, a utilizarii diferitelor sume de bani (spre exemplu, finantarea societatilor detinute prin împrumut-actionar) și cu determinarea veniturilor din surse identificate (cum ar fi salarii, dividende sau alte încasari care, sub o forma sau alta, au facut obiectul raportarii catre o autoritate/institutie de stat - spre exemplu, primirea unor sume de bani cu titlu de moștenire, care va fi fost raportata fiscal de catre notarul public).

În final, daca cheltuielile din perioada analizata sunt mai mari decat totalul veniturilor din surse identificate, rezulta așadar ca persoana fizica a dispus și de alte sume pentru a efectua respectivele cheltuieli, sume care, în absenta identificarii lor precise de catre contribuabil și de catre autoritati, se vor constitui cel mai probabil în venitul suplimentar considerat a fi provenit din surse neidentificate. Acest venit este cel care se impoziteaza cu 16% în prezent și cu 70% dupa 1 iulie 2024, conform noilor reglementari.

A doua metoda este cea a fluxurilor de trezorerie și este utilizata în cazul în care operatiunile derulate de persoana fizica verificata s-au desfașurat, în principal, prin conturi bancare și financiare, iar sumele încasate sunt semnificative. În cadrul acestei metode, este determinata valoarea intrarilor de fonduri în conturile bancare și financiare ale persoanei verificate, din care se scad sumele provenite din surse neimpozabile. Apoi se adauga cheltuielile efectuate cu numerar, mai putin cele provenite din surse neimpozabile. Suma astfel obtinuta constituie venitul impozabil, din care se scade cel declarat și astfel se obtine venitul suplimentar nedeclarat. Ulterior, ANAF stabilește cat din acest venit provine din surse neidentificate (și se impoziteaza cu 70% dupa 1 iulie 2024) și cat, din surse identificate (caz în care se aplica tratamentul fiscal corespunzator).

Persoanele care considera ca exista posibilitatea sa faca parte din aceasta categorie trebuie sa pastreze o evidenta clara a tranzactiilor efectuate din conturi, sa precizeze la fiecare tranzactie scopul platii, pentru a o identifica mai ușor ulterior (chiar și la cele de mica valoare), dar și a platilor în numerar. În plus, este indicat sa își urmareasca evolutia patrimoniului și sa arhiveze documentele justificative, în special atunci cand acesta crește pe baza unor venituri anterioare casatoriei și se transforma ulterior în bunuri comune. De asemenea, trebuie acordata o atentie sporita situatiilor în care se transfera fonduri între membrii familiei pentru efectuarea anumitor cheltuieli comune semnificative sau rambursari de împrumuturi de la cunoscuti, împrumuturi care nu au fost documentate și care au fost poate acordate anterior în numerar, donatii primite din strainatate etc.

A treia metoda indirecta de stabilire a veniturilor este metoda patrimoniului net (toate bunurile pe care le detine persoana verificata minus datorii), utilizataatunci cand se constata creșteri semnificative pe parcursul perioadei analizate. Aceasta metoda poate fi folosita în situatiile în care personale fizice nu au cheltuieli personale sau ieșiri de fonduri, ci doar acumulari, respectiv o creștere accelerata a patrimoniului (o posibila explicatie fiind cea a decontarii de catre o societate comerciala a tuturor cheltuielilor de trai).

Verificarea începe cu stabilirea patrimoniului net al persoanei controlate la începutul și sfarșitul perioadei analizate, ca diferenta între valoarea totala a bunurilor, activelor și a altor titluri și detineri și totalitatea datoriilor. Apoi se determina creșterea patrimoniului net, la care se adauga cheltuielile personale și se scad veniturile neimpozabile, pentru a se stabili venitul impozabil. Din acesta se scade venitul încasat declarat și rezulta posibilul venit suplimentar nedeclarat, din surse identificate și/sau neidentificate, carora li se va aplica tratamentului fiscal prevazut de lege.

În concluzie, deși verificarea situatiei fiscale personale este o procedura complexa și, de cele mai multe ori, anevoioasa pentru contribuabili, persoanele fizice au la îndemana o serie de parghii și bune practici pentru a se asigura ca trec prin actiunea de control cat mai rapid și potential fara sume suplimentare de plata. Spre exemplu, este dezirabil ca acestea sa își tina o forma de „contabilitate personala”, macar în varianta ei cea mai simplista (chiar daca nu sunt obligate de lege), prin care sa urmareasca veniturile și cheltuielile, avand în vedere ca verificarea se poate extinde asupra veniturilor pe o perioada de pana la cinci ani. Totodata, o strategie clara și bine pusa la punct pe parcursul activitatii de control poate aduce beneficii majore, atat din perspectiva conformarii cat mai exacte la cerintele administratiei fiscale, cat și prin prisma cunoașterii și apararii drepturilor personale.