Date furnizate de Europol arata ca bunurile imobiliare, bunurile de lux si afacerile axate pe cash reprezinta instrumente predominante de spalare a banilor
Rapoartele NASDAQ si Departamentul Trezoreriei SUA ilustreaza discrepanta dintre volumele de fonduri ilicite din sectoarele traditionale si spatiul activelor digitale
Europol, agentie cu sarcina de a sprijini statele membre ale UE în combaterea criminalitatii internationale si organizate grave, publica un raport citat de Binance ce ofera o evaluare cuprinzatoare a operatiunilor celor mai periculoase retele infractionale din Europa.
Ceea ce au în comun aceste organizatii criminale, specializate în activitati precum traficul de droguri, fraudele online si criminalitatea, este nevoia de a legaliza castigurile obtinute ilegal. Evaluand prevalenta diferitelor instrumente pe care retelele criminale le folosesc în acest scop, expertii Europol au constatat ca imobiliarele reprezinta principalul vehicul pentru spalarea banilor (41%), urmate de bunurile de lux si afacerile axate pe cash.
În timp ce criptomonedele se regasesc pe lista cu o pondere de 10% din fondurile spalate, acestea nu sustin afectarea imaginii industriei. Mai mult, este de asteptat ca urmatoarea editie a raportului Europol sa arate o pondere mai mica a fondurilor spalate prin canale legate de active digitale, daca tendintele de scadere observate de la un an la altul în majoritatea celorlalte domenii se mentin.
Cripto: Sub 1% din fondurile ilicite globale
Firma de analiza blockchain Chainalysis estimeaza ca valoarea totala a activelor digitale primite de adrese ilicite pe parcursul anului 2023 a fost de 24,2 miliarde de dolari, în scadere de la 39,6 miliarde de dolari în 2022.
Aceste cifre reprezinta atat active furate în atacuri cibernetice asupra criptomonedelor, cat si fonduri trimise catre portofele pe care Chainalysis le desemneaza drept ilicite: adrese asociate cu grupuri de ransomware, operatiuni de frauda, piete darknet, finantarea terorismului si cea mai mare categorie ca volum - entitati si jurisdictii sanctionate. Aceasta este probabil cea mai riguroasa si cuprinzatoare evaluare a amplorii activitatii criminale asociate cu activele digitale pe care o avem astazi.
Raportul recent Global Financial Crime al NASDAQ plaseaza suma totala a fondurilor ilicite - inclusiv criptomonede si moneda fiduciara - pe care sistemul financiar global le-a procesat anul trecut la 3,1 trilioane de dolari.
Pentru o perspectiva suplimentara, raportul NASDAQ atribuie peste 485 de miliarde de dolari din totalul pierderilor din 2023 diferitelor forme de înselatorii si scheme de frauda. O categorie care a generat o cantitate de fonduri ilicite comparabila cu cea asociata cu activele digitale este frauda cu cecuri bancare, care a dus la pierderi de 26,6 miliarde de dolari pentru persoane fizice si companii anul trecut, predominant în America, unde cecurile sunt înca raspandite.
Treuzoria SUA: Criptomonedele sunt mult în urma metodelor conventionale de spalare a banilor
În fiecare an, Departamentul Trezoreriei SUA îsi publica Evaluarile Nationale a Riscurilor privind Spalarea Banilor, Finantarea Terorismului si Finantarea Proliferarii, detaliind vulnerabilitatile si riscurile cheie.
Evaluarea riscurilor de spalare a banilor din 2024, desi ia act de tendintele existente în ceea ce priveste riscurile asociate cu criptomoneda, declara explicit ca „utilizarea activelor virtuale pentru spalarea banilor ramane în continuare mult sub cea a monedei fiduciare si a metodelor mai conventionale care nu implica active virtuale”.
Grosul raportului se concentreaza pe riscurile persistente si emergente de spalare a banilor legate de domeniile conventionale, cum ar fi utilizarea gresita a entitatilor juridice; lipsa de transparenta în unele tranzactii imobiliare; lipsa unei acoperiri cuprinzatoare pentru sectoarele relevante, cum ar fi consilierii de investitii; profesionisti complici care îsi utilizeaza abuziv pozitiile sau afacerile; si deficiente de conformitate si supraveghere la unele institutii financiare reglementate.
Toate aceste domenii reprezinta probleme structurale familiare inerente sistemului financiar traditional si practicilor corporative, subliniind modul în care criminalitatea financiara este o problema sistemica, mai degraba decat ceva care ar putea fi pus pe seama unui anumit tip de infrastructura tehnologica sau clasa de active.