Ce am testat si mai ales de ce

In primul rand prin testul de mai jos am vrut sa trasam niste linii clare de evolutie si modelare a jocurilor pe pc, pornind de la clasicele Diablo, Starcraft, CounterStrike, pana la mult iubitele jocuri de tip Massively Multiplayer Online. In acelasi timp am ales si jocuri care se "zvoneste" ca vor avea o continuare, si am incercat sa readucem aminte de ce-a fost candva, si sa demonstram ca nu putem sa trecem nepasatori fara sa fi jucat un joc, precum Starcraft.

Nostalgie oare?

Multi dintre voi probabil va aduceti aminte cata minutiozitate si cata straduinta isi dadeau pe vremea aceea mai toti producatorii de jocuri. Acum in urma paginilor scrise ... nu stiu exact cate ...vom vedea abia dupa, sunt putin dezamagit, si stiam ca asa va fi inainte sa ma apuc de acest articol, pentru ca lucrurile nu se indreapta deloc spre bine. Industria jocurilor este mult asemanatoare cu ce a filmelor, asa cum sunt filmele proaste, asa sunt si jocurile proaste, sau care nu ies de sub tipar. Ei bine, am adunat o mana de jocuri, am luat una bucata calculator si i-am dat bataie pentru a vedea ce-am fost si ce va urma. Lucrurile nu sunt roz dupa cum v-am spus, dar sperante exista, stim cu totii vorba aceea, speranta moare ultima (dar ea pana la urma).

Ce veti citi in paginile de mai jos pot dauna grav sanatatii, asadar aviz gamerilor posesori de pc-uri.

FPS-uri testate: F.E.A.R, Serious Sam, Far Cry Quake IV

F.E.A.R

Cand vorbim de F.E.A.R automat ne gandim la "serious scary stuff"... Ei bine jocul celor de la Monolith va va tine treji noaptea cu siguranta. Personal am crezut ca voi rupe scaunul, insa acesta a trecut cu brio testul. Cu ocazia asta am testat si scaunul...

ATENTIE! Daca aveti inima tare, puteti incerca sa jucati F.E.A.R, noaptea, cu lumina stinsa, cu vantul batand la geam, si frunzele cazand. Daca nu incercati varianta mai simpla. Solitaire.

F.E.A.R, lustruieste FPS-urile, prin calitatea grafica si AI-ul de invidiat, prin cliseele de film horror, punandu-te in pielea unui proaspat mebru al echipei First Assault Encounter Recon, o trupa speciala a guvernului Statelor Unite, fondata in 2002, menita sa intre in lupta cu entitatile supranaturale. Suna un pic a X-Files, si chiar asa este... vom vedea pe parcurs cum stau lucrurile.

Povestea, desi nu este este "proaspata", face din jucator o masina de tras cu arma, vrei nu vrei va trebui sa apesi destul de des tragaciul, pentru ca inamicul este pe masura. Inamicul numarul 1 este o echipa formata din clone, numita Replicas (dooh!)

Jocul este presarat pe ici pe colo de o fetita Alma (sigur va aduceti aminte de Samara din The Ring), la fel de "dragalasa" si "inocenta", cu cateva apucaturi de piroman care te vor scoate din minti. Culmea ar mai fi sa vina la tine sa-ti spuna “I know something you don’t! Na-na-nana-!”

Usile care se vor deschide misterios, zgomtele care se vor auzi cand tensiunea va creste, ecourile pe coridoarele lungi, rasetele hidoase si soaptele in surdina care se vor auzi desi nu e nimeni prin preajma iti vor da o idee despre cum stau lucrurile, si sigur te vor face sa te gandesti daca nu cumva vei sta treaz pana de dimineata.

Ca reteta sa fie intreaga se mai adauga cateva secunde de viziuni si halucinatii, precum rauri de sange, sau scheleti care te vor "imbratisa" calduros.

Am tinut neaparat sa numaram F.E.A.R printre candidatele la acest test, pentru a vedea exact cat valoreaza traditia in jocurile FPS si daca un "new entry" poate rasturna situatia. Parerile sunt impartite, de-o parte exista tabara scepticilor, care nu sunt de acord ca F.E.A.R s-a inspirat dintr-o parte sau alta si a facut-o foarte bine, si de cealalta parte gamerii care gasesc acest lucru mai degraba interesant, decat un motiv de carcoteala.



Intradevar, daca privim situatia in ansamblu, jocului ii lipseste un anumit grad de originalitate, insa dupa parerea mea F.E.A.R este printre putinele jocuri pe care cu siguranta nu am sa le uit (nu am cum), si consider mai inspirata varianta aleasa de Monolith in dauna celor de la id Software si ultima lor productie (Quake IV), prin incercarea lor de a readuce aminte de ceva care se joaca doar din nostalia vremurilor apuse, Quake II/III. F.E.A.R e un fel de scufita rosie (nu stiu daca e dela sange sau asa era povestea), a incercat sa aduca ce-i mai bun din toate intr-un singur joc, numai ca noi jucam bine rolul "bunicutei".

Sa trecem peste momentul publicitar si sa revenim la oile noastre, si sa le lasam pe ale altora in pace.

Gameplay

In ciuda gurilor rele, F.E.A.R pune capat mediocritatii care bantuie de ceva vreme prin industria jocurilor, cu toate ca Monolith "nu a spart piata" cu nici una din aparitiile sale (Tron 2.0 sau No One Lives Forever). Iata ca in cele din urma a reusit sa puna cap la cap ce-a avut mai bun si a "aruncat" pe piata un joc rafinat din punct de vedere al graficii ireprosabil si al gameplay-ului revolutionar.

Pe langa detaliile fine pe care ni le rezerva F.E.A.R, am constatat ca jocul nu sta bine numai la acest capitol si ofera unul dintre cele mai placute senzatii First Person Shooter din toate timpurile. AI-ul pe care l-au pregatit programatorii este unul senzational, care ne face sa uitam ca jucam impotriva calculatorului. Miscarile si tactica adversarului cresc adrenalina la jucatorului la maxim, aducand in prim plan o tensiune de proportii. Fiecare adversar se dovedeste extrem de agil, putand sa evite un atac frontal ascunzandu-se dupa absolut orice apuca. In F.E.A.R foarte rar vei apuca sa dobori un inamic de la distanta mica precum in alte shootere.

La inceput totul merge ca pe roate, insa pe masura ce am avansat in joc, am realizat ca nu prea conteaza calibrul armei atata timp cat am de-a face cu adversari care sar prin fereste, striga unul la celalalt, fug, trag in aer pentru a-i alerta pe ceilalti ba chiar incearca sa ma atace prin invaluire. Pe tot parcursul jocului accesele in punctele importante sunt marcate cu doua intrari, astfel clonele reusesc sa te atace cu usirinta pe flancuri. Asadar, de fiecare data ai sa hoinaresti uitandu-te in spate in continuu, altfel risti sa primesti un "cadou" numit Load Previous Saved Game.

Pe langa manevrele si tacticile pe care AI-ul le aplica, se mai adauga si grenade sau foc deschis, pentru a opri atacul tau.

Spre deosebire de alte jocuri in F.E.A.R nu ai avantajul armei, clonele avand exact aceleasi arme ca si tine, si iti vor face acelasi "pagube" pe care le vei face si tu, motiv pentru care am fost nevoit sa folosesc sistemul Slow Motion Battle foarte des, ceva cam in genul Matrix/Max Payne

Grafica

La capitoul grafica F.E.A.R a reusit sa stoarca GeForce-ul 7300 pe care l-am folosit, insa am reusit sa obtinem frameuri destul de bune pentru a rula jocul in conditii optime cu mici ajustari, avand intreruperi doar la incarcarea noilor arii.

Sunet

La partea de sunet nu am sesizat aspecte deranjante, totul ar fi fost STAS, cu exceptia faptului ca personajul principal nu scoate un sunet tot jocul. Ce m-a surprins in mod placut a fost faptul ca in momentul in care adversarul plaseaza o grenada, din cauza exlploziei surzesti cateva secunde. Mi s-a parut o chestie notabila, ba chiar inovatoare si nu imi aduc aminte sa fi experimentat in alt joc aceasta senzatie.
Concluzie

Modul multiplayer suporta pana la 16 jucatori, contine clasicele Deathmatch si Capture the Flag si incorporeaza toate armele din single player, cat si posibilitatea de slow-motion cu care ne-am obisnuit deja.

Lucrurile bune le-am spus si le stie toata lumea, dar cum nu exista joc perfect, sa vedem ce nu le-a iesit producatorilor. Hmmm..... In primul rand plimbandu-ma prin nivele am impresia ca am mai fost pe acolo....rafturile parca sunt identice, cutiile, ba chiar unele texturi de pe pereti.

Inca un aspect deranjant este faptul ca in dese randuri muzica nu se potriveste cu atmosfera de joc, ca sa nu mai punem ca este aproape inexistenta in unele momente . Si in final o ultima bila neagra pentru cerintele nu ridicate, ci foarte ridicate necesare pentru a putea juca jocul. In rest Monolith keep up the good work!

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
6.5
Grafica Excelenta
Poveste slaba
Suport Online

Grafica
9.0
Gameplay atragator
Cerinte mari
Patch-uri

Gameplay
9.0
-
-
-

Sunete/Muzica
7.5
-
-
-

Realism
8.5
-
-
-

A.I.
9.0
-
-
-

Multiplayer
7.0
-
-
-

Rejucabilitate
8.0
-
-
-

Nota Finala: 8.06
Far Cry

Mi-a placut Chrome. Chiar mi-a placut. Si Breed a avut potential... dar cam atat.

Ambele First Person Shootere s-au bucurat de arme din belsug, si o multime de obstacole, chrome era insa aproape imposibil de jucat datorita AI-ului invincibil, iar Breed... nu mai vorbim. Revenind la Far Cry, joc pe care foarte tarziu dupa aparitie am apucat sa-l "gust", deoarece la vremea aceea am apucat sa pun mana pe un demo, care de asemenea m-a descurajat complet, am capitulat imediat, renuntand la ideea ca voi juca jocul final. Intre timp situatia s-a schimbat, dar doar la suprafata, pentru ca AI-ul este la fel de necrutator si in jocul final.

Din fericire tocmai acest aspect face din Far Cry un joc complex care atinge stereotipii de acest gen, care isi doresc mai mult de la un FPS pur sange.

V-am spus cat de dezamagit sunt de acest aspect in ultimul timp...? cred ca majoritatea dintre noi suntem... Uneori ma intreb de ce se chinuie producatorii atat de mult sa puna efort intr-un joc, caruia ii ataseaza un intro neglijat total, cel putin penibil. Pe langa faptul ca nu am inteles nimic din el, si a trebuit sa ma dumiresc de pe carcasa DVD-ului, cum ca tu esti Jack Carver, un neinfricat din pacific, care intamplator ajungi pe o insula unde nu se stie cum esti racolat sa duci aceste batalii singur, desi permanent esti in legatura cu un misterios comandant. Pana aici e clar... adica nu e clar. Sa trecem cu vedea povestea subtire a jocului, si sa revenim la ce se intampla in joc propriu zis.

Gameplay

Aici sunt foarte multe de discutat, si din fericire numai de bine. Jocul impresioneaza prin dinamica bataliilor, un fel de respira... trage, respira, trage... si tot asa. Sa detaliem...Cum iti suna sa te ascunzi prin tufisuri, in timp ce gloantele trec pe langa tine, sa fii cautat de elicoptere pe care le poti dobori cu bazooka, si sa scapi intr-un vehicul militar furat de la un mercenar pe care tocmai l-ai omorat?

La inceputul jocului, nu trebuie sa te preocupi decat sa prinzi mersul lucrurilor, cu inamici usor de rapus, arme din belsug, un adevarat festin militar. Iti vei aduce aminte de toate astea cand vei da piept cu inamici abili care te vor ataca din toate partile (DA ! din toate partile). Si cum greseala se plateste si "nu am mers pe burta" cand a trebuit am pus pe urmele mele un elicopter si 3-4 mercenari care mai de care cu sete sa ma omoare.

Pe deasupra, AI-ul se descurca foarte bine cand vine vorba de tactici, inclusiv aruncat grenade sau sa se ascunda dupa orice cand se simt amenintati iar cand sunt mai multi vin din mai multe parti simultan. Producatorii au facut in asa fel incat dificultatea AI-ului sa fie data de gol parca intentionat, prin strigatele inamicilor gen: "Go Left ! Go Left" sau "Who is there?", astfel contrabalanseaza siatuatia cat de cat.

Far Cry nu este un joc care sa intre in tiparul FPS, in special datorita particularitatilor care fac din acest joc o experienta surprinzatoare de foarte multe ori. De fiecare data cand am sesizat ceva placut am notat acest lucru. Nu am uitat binenintes cand m-am trezit cu o rafala din partea inamicului tocmai cand ma asteptam ca masina in care au fost sa explodeze tragand in ea, insa cand aceasta era aproape "coapta", mercenarii au abandonat-o continuand ca si cum ea nu ar fi existat.

Cum am scapat nu stiu nici pana acum dar important e ca in Far Cry am descoperit un AI cum foarte putine jocuri de acest gen se bucura.

Ce-am mai remarcat interesant? A! era sa uit... Desi vorbim despre un joc aparut acum 2 ani, pot spune acum, ca la momentul respectiv sa muti aproape orice obiect, sa poti calca intr-un FPS cu Buggy-ul inamicul, sau sa distrugi o intreaga ambarcatiune tragand intr-un explozibil plasat langa la cativa metri mi se par lucruri pe care unele FPS-uri nu le detin nici acum in pragul aderarii (adica 2007).

Atmosfera de joc este realizata impecabil, iar posibilitatile sunt nenumarate, de la condusul de ambarcatiuni (cu turete), vehicule militare (cu turete), intr-un joc in care ar fi trebuit sa arunci totul in aer si sa tragi neincetat inseamna intradevar ca avem de aface cu un joc care a stiut ce vrea inca de la inceput.

Mersul cu vehiculele, panda, trasul cu luneta, mersul pe jos, sunt imbinate asa de bine incat nu iti vei dezlipi mainile de pe mouse si tastatura ore bune, odata ce ai rulat Far Cry.

Grafica

La capitolul grafica, lucrurile stau foarte bine, engine-ul pe care l-au ales producatorii fiind Cry engine, produs de cei de la Crytek, si cred ca acesta este unul dintre cele mai bune engine-uri 3D produse vreodata. Pe un sistem modest, jocul s-a miscat fara repros, lucru care m-a multumit comparand cu calitatea texturilor.

Sunet

In Far Cry avem parte de sunete care meai de care reale, pornind de la pasii pe care ii faci cand te furisezi prin tufisuri, cand inoti, sau cand te sui intr-o ambarcatiune. De exemplu, zgomotele „cool” de la binoclu si luneta mi-au placut si m-au facut sa petrec ceva vreme uitandu-ma in jur fara nici nu scop...

Am avut ceva probleme pentru ca desi inamicul ma putea auzi cu usurinta chiar si cand incercam sa ma furisez, eu nu puteam sa-i aud in momentul in care ei se miscau normal, aparand uneori inevitabil in fata mea, si toata acoperirea mea disparea. Ar fi trebuit sa aud calcatul pe frunze, bocancii lor, sau orice altceva, dar nimic. Aici va trebui sa punem o bila neagra in urna Far Cry-ului.

Concluzie

Una peste alta Far Cry este genul de joc "Go get it" !, asadar daca nu cauti un joc cu o poveste coplesitoare, sau voci actoricesti si iti doresti un joc cu o actiune ravasitoare, sarea si piperul de care are nevoie orice jucator, atunci ai nevoie de un FPS de clasa, Far Cry. Daca am face o comparatie as spune ca Far Cry este un joc situate undeva intre F.E.A.R si Quake 4, si spun asta fara nici o remuscare.

Daca partea de singleplayer este aproape fara greseala, la multiplayer jocul nu este atat de impresionant. Asta in primul rand datorita faptului ca, pentru a juca online, trebuie sa iti faci cont la Ubi - cont care iti va cere de vreo trei ori un CD-key, pana se va activa... si daca totusi reusesti sa faci rost de acest CD-key, crearea contului iti va lua probabil mai mult timp decat vei juca in ziua respectiva.

Pe la sfarsitul jocului incepe usor usor sa iti para rau ca se termina, dar te consolezi cu modul muliplayer, care incepe usor usor sa se bucure de moduri noi precum

"trigens vs. mercs" (o sa intelegi despre ce vorbesc cand ajungi pe undeva pe la jumateatea jocului).

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
6.0
Grafica fara greseli

Cer static
Suport Online

Grafica
8.0
Gameplay de calitate

Voice acting
Patch-uri

Gameplay
9.0
-
-
-

Sunete/Muzica
7.0
-
-
-

Realism
7.5
-
-
-

A.I.
8.0
-
-
-

Multiplayer
6.0
-
-
-

Rejucabilitate
7.0
-
-
-

Nota Finala: 7.31Serious Sam II

Serious Sam The First Encounter a fost prima incercare a celor de la Croteam, de a scoate un First Person Shooter, care sa tina jucatorul conectat pritr-un tip de joc de care personal mi-era dor, tipul de joc pe care Doom il inventa cu mult timp in urma.

Pe langa tonele de inamici nemaintalnite in alte jocuri, munitie la orice pas, arme care mai de care mai puternice, harti imense, bine realizate cu spatii deschise, in Serious Sam producatorii au adus si un nou motor grafic, despre care vom vorbi mai tarziu.

Povestea jocului calca pe urmele predecesorului sau... Mental isi propune sa distruga lumea, si Sam trebuie sa adune diverse medalioane, dar cine mai are timp de medalioane si questuri....

Revenind, jocul este presarat pe tot parcursul cu scene amuzante si texte cu care Sam deja ne-a obisnuit prin umorul insuflat de producatori. Toate aceste mici detalii sunt menite sa mai dezmorteasca mainile inclestate pe mouse-ul care daca ar avea gura sigur ar zbiera ”Uite-l !Si p-asta ... Si p-asta!” .

Gameplay

Serious Sam II, incepe simplu... esti pus in fata faptului implinit de Netrisca, care te anunta ca au nevoie de tine, si trebuie sa-l distrugi pe Mental. Evident nu o poti refuza, si pornesti in lupta. Dupa fiecare lupta cu bosii de nivel, din ei vei recupera cate o bucata de medalion care sa anihileze puterile malefice puse în codul sursa al lui Mental.

Netrisca, fata care te va ghida peste tot, nu mai are acelasi farmec asupra lui Sam, aruncand texte precum „Sam, grab that gun and blow stuff up!”... dooh! Trecand peste acest aspect deranjant, Serious Sam II, arata ca este un joc complex, cu o actiune plasata in lumi, fiecare cu inamici diferiti, harti noi, toate invelite intr-o grafica un pic diferita de ce eram obisnuiti in jocurile de tip FPS.

Serious Sam II mi s-a parut un joc revigorant, pe care il joci tocmai pentru ca este un FPS iesit din comun in toate sensurile cuvantului. Si nu ma refer aici la nimic rau, pentru ca 2K Games a reusit sa tina steagul sus si sa faca si din noua aparitie un joc pe care nu multi il vor uita usor. Despre gameplay numai de bine, o actiune cum nu am intalnit in multe FPS-uri, actiune in care mereu ai ceva de care sa te bucuri, pornind de la zecile de inamici care te ataca pe metru patrat, sau „herghelia” de caini, rinoceri (aici am reusit sa ma enervez... veneau 2-3 nu multi dar nu stiai de unde veneau) si alte creaturi care te ataca in camp deschis. Oricum ai da-o „serios" vorbind, Serious Sam stie sa te tina „ocupat”... Aaaaa era sa uit... Pe langa armele obisnuite, pe undeva prin nivelul 2, seful tribului pe care il salvezi te „premiaza” cu un papagal cu bomba la gat...

Asa si? Care e treaba cu papagalul... pai... partea amuzanta este ca minunata creatura urmareste tinta si loveste 100%...BOOM!

Presarat pe ici pe colo, jocul ne aduce si putin third-person pe baza de turete, nave, dinozauri sau sfere dotate cu tepi (aici mi-a placut la nebunie cum distrugeai monstrii aia mari.... genial), scopul fiind acelasi ca si pana atunci....anihilarea oricarui pixel inamic de pe ecran.

Cand vine vorba de SS mi-am adus aminte ca munitie trebuie sa fie peste tot, si chiar este. In joc aproape orice cutie o spargi, si oriunde pasesti trebuie sa fie ceva bun pentru tine, ba o armura, ba viata, ba o noua arma... numai Netrisca nu. Vreau cam multe stiu!

In SSII am crezut ca cei de la Croteam au renuntat la valurile cu „inamicii kamikaze”. Cand dupa un colt, ce se aude.....„ Aaaaaaaaa!” ...cand i-am vazut ca navalesc din toate directiile cu capetele care acum sunt doar niste bombe, am zis “Ohhhh, My God I’m going to die!!!!”. M-am speriat pentru nimic pentru ca toata nebunia s-a dus repede. Dar ... la arme noi monstri noi.. si nu unul... ci 200-300 de bucati pe cap de salvator de univers.

Si aici am rezistat trecand cu brio atacurilor, purtand la mine chaingun-ul, aruncatorul de rachete, shotgun-ul dublu (favorita), aruncatorul de grenade, sinper rifle-ul, si o sabie care arunca discuri de metal (cum s-o chema ea e prea putin important). Ca arme noi in joc, este plasma gun-ul, si „pasarica” cu bombe de care va povesteam mai devreme pe numele de cod Clawdovic bird.

Grafica

Revenind la treburi mai „serioase”, SSII se bucura de un engine grafic Serious 2, cu medii inconjuratoare si texturi mai complexe decat in precedentul Serious Sam, ce suporta si Bloom lighting, HDR, high quality models and shadows. Asadar din punct de vedere al graficii lucrurile sunt ireprosabile, cel putin nu am reusit sa-i gasesc cusur, cu exceptia catorva bug-uri usor rezolvate de un patch lansat de producatorii jocului. Poate daca s-ar fi putut interactiona mai mult cu mediu sau daca efectul de explozie ar fi mai realist, totul ar fi fost perfect.

Sunet

Si pentru ca un joc cu atata putere de tragere sa aiba impact, neaparat trebuie sa avem parte de niste zgomte, sunete, de proportii apocaliptice. Nu avem timp sa pierdem vremea in joc ascultand muzica de fundal care apare cand se linisteste atmosfera, si vice versa cand lupta se inteteste. La un moment dat desi auzeam numai pasarele si un cantec la harpa, tot cautam sa omor pe cineva sa trag in ceva... orice... dupa un timp mi-am dat seama eram doar eu cu mine.... insa nu m-am lasat pana nu am distrus 3-4 palmieri cu aruncatorul de rachete... macar atat....!

Concluzie:

In multiplayer jocul nu are rival. Aveti posibilitatea sa incingeti niste batalii cum nici macar in Quake III Arena sau Unreal Tournament nu s-au mai intalnit. Bineinteles asta daca nu este la voi vreun amic caci jocul permite si split-screen.

Am remarcat ca pachetul vine si cu un mod: Serios Warp. Cu acest mod de multiplayer o sa jucati alergand cu viteza luminii. Rar mi-a fost dat sa vad o succesiune atat de mare de cadre. In plus mai avem si un editor de nivele Serios Sam si un modelator.

Serious Sam II, urmasul demn al Serious Sam First Encounter, o injectie de adrenalina in inima jucatorilor de FPS-uri, este si va ramane un joc cu multe calitati, tone de umor, actiune fabuloasa, si cred ca peste o mie de monstri in ultimul nivel (nu i-am numarat .. se intelege de ce... nu am avut timp).

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
6.0
Stil de joc dinamic

Poveste superficiala
Suport Online

Grafica
7.0
Varietate mare

-
Patch-uri

Gameplay
9.0
-
-
Upgrade-uri

Sunete/Muzica
8.0
-
-
-

Realism
7.5
-
-
-

A.I.
8.5
-
-
-

Multiplayer
7.5
-
-
-

Rejucabilitate
7.0
-
-
-

Nota Finala: 7.5
Quake IV

Se ia una bucata film, ajuns la a patra productie si una bucata joc Quake ajuns la a patra aparitie. Bineinteles ca stim cu totii faptul ca prima parte a filmului si poate si a doua sunt cele reusite, iar restul se bucura mai mult de succesul obtinut de predecesoarele sale. Din categoria filmelor scoatem din calcul Rocky IV, si cred ca sunteti cu totii de acord cu mine.

Sa lasam de-o parte pentru moment ce s-ar fi putut face si sa vedem ce s-a facut propriu zis. Cu toate ca majoritatea dintre noi se asteptau la ceva mult mai „cutremurator”, Quake IV au reusit sa fie la inaltime la capitolul grafica pe care cei de la id Software il stapanesc foarte bine. Raven Software si id Software au pus la un loc tot ce au avut mai bun si intradevar avem de a face cu un nume in industria jocurilor fara doar si poate, dar exigenti cum am fost si vom ramane intotdeauna, noi credem ca s-ar fi putut mult mai bine.

Quake IV este construit in jurul nu de mult impresionantului engine al Doom III si de altfel mult controversat, despre care se credea ca nu este atat de robust. Ei bine, cei de la id Software au dat peste nas carcotasilor prin inglobarea lui in Quake IV, ba chiar au demonstrat ca pot obtine pe langa toate astea o actiune bine plasata si mult mai rapida decat raposatul Doom III.

Sa trecem la ce ne intereseaza mai mult si sa vedem ce poveste ne-a pregatit Quake IV. Pfff.... aici lucrurile nu arata prea bine. Povestea este una slaba din punct de vedere al puterii de atractie. Producatorii s-au gandit sa se lege de legenda Quake II, aducand aminte de invazia lui Strogg pe Pamant, neavand alta optiune mai buna, sau imaginatie suficienta. Tu vei fi caporalul Kane, in cadrul armatei care lupta pentru distrugerea lumii create de Strogg.

Dupa Quake III, joc lipsit de vreo poveste, insa cu un multiplayer de milioane, cei de la id Software au reusit totusi sa isi revina cu picioarele pe pamant, aducandu-si aminte de gloria de care nu demult se bucura batranul Quake, si desi nu au fost foarte inspirati in alegerea povestii jocului, au reusit sa o scoata basma curata pana la capat, complicand povestea treptat, pe masura ce inaintezi in joc.

Gameplay

Jocul se complica treptat, ca nivel de dificultate. Daca la inceput inamicii nu erau decat o gramada de texturi si poligoane, dezorientati total si usor de rapus, dupa aproximativ o ora de joc continuu lucrurile nu mai stau chiar asa. Pe la jumatea drumului dai peste noi arme, si foaia cu inamicii se schimba. Asadar daca la inceput aveai o oarecare tendinta de plictiseala, jocul abia acum incepe.

Diferenta care a facut din Quake IV un nume mai rasunator decat Doom III, este in primul rand actiunea. Actiunea, sinonim al Quake, este in Quake IV punctul principal pe care s-au axat producatorii, reusind sa scoata maximum din ceea ce si-au propus. In schimb la Doom III producatorii s-au axat mai degraba pe momente „sperietoare” decat pe actiunea propriu zisa.

Artileria este la loc de cinste cand ne apucam sa vorbim de armele din Quake IV si lupte iesite din comun, explozii apocaliptice, toate astea in ciuda faptului ca nu vei vedea zeci de inamici care te vor ataca simultan, ci doar cativa ...dar buni !

In stilul caracteristic Quake, avem in fata imaginea unui razboi apocaliptic cu gloante siroind si explozii la fiecare pas. Daca tot a venit vorba de arme, sa vorbim de arsenalul din Quake IV. Aici, nu foarte multe lucruri miros a nou, inca de pe vreama Quake II/Quake III si pana acum armele nu s-au schimbat foarte mult... si ca sa recapitulam... in Quake IV, jucariile sunt cam urmatoarele: pistolul inutil, machinegun-ul, shotgun-ul, naigun-ul, hyperblasteru-ul, aruncatorul de rachete, lightning gun-ul, si inlocuitorul Big Fucking Gun-ului (BFG) Dark Matter Gun.

Spre deosebire de alte jocuri, precum F.E.A.R, jocul celor de la Monolith, Quake IV nu te trimite singur in batalie de la inceput pana la sfarsit. Intradevar o sa spuneti si? Ei bine, calculand matematic acest lucru a insemnat o tastatura in minus (pentru mine). La Quake totul a mers uns, chiar daca aliatii mei de arme uneori uitau sa mai traga sau nu nimereau tinta chiar daca terminau incarcatorul. Sa nu ii discreditam, pentru ca desi nu se pricep prea bine la trasul cu arma, macar reusesc sa-ti dea o senzatie de "siguranta", daca intelegeti ce vreau sa spun... facand comparatie cu F.E.A.R.

Grafica

Ce se poate spune despre grafica? Quake IV ruleaza pe un engine de "Doom 3", de care nu prea avem de ce ne plange, pentru ca nu prea putem sa acuzam Raven Games ca jocul lor seamana doar pe ici pe colo cu Doom 3, mai mult la gameplay, decat la grafica. Cu toate astea, au facut o treaba buna la imbunatatirea lui, reusind sa ii creasca performanta destul de mult.

Sunet

La acest capitolul lucrurile nu sunt prea interesante. Sunetele sunt bine implementate, dar nu impresioneaza cu nimic. Muzica este in general interactiva si dinamica, insa uneori putin agasanta si prin unele nivele si plictisitoare, de asemenea neaducand nimic nou. Stresante mi s-au parut exploziile de aseroizi continue, de unde atatea domne? Din pacate producatorii au inceract sa „redeseneze” peisajul sonor din Quake II, lucru car nu prea le-a iesit.

In timp ce campania single player a durat cam 12 ore (in nici nu caz in continuu) si mai bine, foarte putina au fost momentele in care am vrut sa ma intorc la cruda realitate, pentru ca Quake reuseste foarte bine sa te tina "In the game". Ce mi-a placut a fost faptul ca pentru a dobori bo$$ii nu trebuie doar sa tragi in continuu in ei, cum eram obisnuiti la fiecare shooter nou care aparea. NU! Aici trebuie sa gasesti si sa speculezi printr-o ghidusie orice din lupta, fara a trage ...fara numar ... ca sa folosim un termen comun zilelor noastre. Aici Quake a mancat o paine buna, pentru ca de fapt ce-ti vei aminti peste ani si ani de Quake IV vor ramane luptele cu bo$$ii.

Dar Quake IV nu inseamna doar single player, pentru ca producatorii au vrut sa ofere si un mod multiplayer cu "infuzii" pe tema Strogg, insa in rest foarte asemanator cu cel de la Quake III, si bine au facut. Rezultatul final arata mai bine decat ma asteptam, o combinatie reusita intre Quake II, III, cu putina sare si piper de Quake IV. Inca o bila alba pe care id Software o primeste, datorita multiplayeru-ului care a revolutionat jocurile in retea de-a lungul timpului, dar sa nu uit... si ca primste o bila alba si pentru remake-ul de la harta pe care o stim cu totii q2dm2 (The Edge), frumos finisata in Quake IV.

Concluzie

Quake 4 va ramane fara doar si poate una dintre numele grele din industria jocurilor, si nu pot decat sa ma bucur cu toate ca in ultimul timp imi fac griji serioase despre ultimele aparitii. Cu atatea nume grele jocul celor de la id Software a tinut steagul sus insa se putea si mai bine. Jocul are un single player captivand, grafica de exceptie, actiune in stil Quake, insa multiplayer-ul nu se bucura de succesul pe care il avea nu demult Quake II sau III. Asadar pentru un FPS "old pschool" apelati cu incredere la Quake IV.

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
7.0
Gameplay in stilul Quake

Poveste slaba
Suport Online

Grafica
8.5
Grafica reusita

Rejucabilitate scazuta
Patch-uri

Gameplay
8.0
-
-
-

Sunete/Muzica
7.0
-
-
-

Realism
7.5
-
-
-

A.I.
6.5
-
-
-

Multiplayer
6.0
-
-
-

Rejucabilitate
6.5
-
-
-

Nota Finala: 7.12

Clasice testate: CounterStrike, Diablo II, Starcraft, NFS II

CounterStrike

Counter Strike…singurul joc despre care nu stiu ce sa spun si de unde sa incep… Ei bine, inca de pe vremea Half-Life-ului pe care il jucam cu dezinvoltura in reteaua (pe vremea aia pe BNC) de bloc iubeam stilul FPS. Counter Strike insa a devenit mai mult decat un FPS, treptat treptat ajungand un stil de viata, pornind de la clasicul “Go, Go, Go !” sau “ Fire in the hole”. Peste tot pe unde mergi, in orice sala de jocuri, chir si acum, aflii ca jocul celor de la Sierra nu are moarte… si nu-i de mirare ca este este cel mai jucat FPS din lume.

Gameplay

Pentru cine nu stie (exista asa ceva?) jocul imparte jucatorii in doua tabere, teroristi si counter-terroristi (adica un fel de antitero autohton). Pana aici jocul pare un fel de hotii si vardistii, dar cei de la Sierra au pus mult mai mult in acest joc, si vom vedea pe parcurs ce anume.

La alegere, in jocul celor de la Sierra, aveti ca pretext situatii de indeplinire/impiedicare a unui atentat cu bomba, luare/salvare de ostatici sau asasinarea/protejarea unei vedete (VIP aka Very Important Person).

Nici una din ideile de mai sus nu este foarte originala, insa felul in care Sierra le-a servit pe tava gamerilor a avut un impact ucigator pentru concurenta. Jocul, stufos in harti, ofera o libertate a tacticilor de lupta nelimitata. Jocul este jucat in runde scurte, iar cand esti omorat, stai pe bara, uitandu-te la echipa ta cum perde/castiga lupta pe care tu nu ai reusit sa o duci la bun sfarsit. Pentru jucatorul care a gustat din glontul unui AK47, tensiunea este imensa in intervalul de timp ramas pana la urmatorul spawn, chestie care atrage jucatorul si mai mult in joc, crescandu-i tensiunea dupa fiecare runda. Echipa care castiga runda, obtine o suma de bani cu care in viitoarea etapa poate sa faca mai mare dezastru prin cumpararea unoi arme mai puternice. Din pacate din experiante proprie, aici intervine ruperea echilibrului dintre echipe. Daca o echipa reuseste sa castige prima runda cu siguranta are sanse mult mai mari sa o castige si pe a doua. De foarte multe ori mi s-a intamplat sa ma chinui cu Glock-ul cand adversarii aveau Snipere si AK-uri... cam cum era treaba aia cu morile de vant...

Fiecare arma are caracteristici proprii, avantaje dezavantaje, pe care daca stii sa le speculezi si reusesti sa o manuiesti cat mai bine, ai toate sansele sa aduci echipa ta in avantaj. Spre exemplu gloantele unei arme cu calibru mare, pot sa te atinga chiar daca stai in spatele unui peret. De asemenea, armele au diferite moduri de tragere, si cu cat rafalele sunt mai scurte cu atat tinta poate fi atinsa mai usor. Eficienta armelor este redata foarte bine, asadar un shotgun face mare „mizerie” intr-o lupta in care inamicul este foarte aproape, insa daca acesta este la o distanta considerabila, trebuie sa incercati un sniper sau orice altceva dupa plac. Placerea mare apare cand auzim de undeva din fundal parca din ceruri: „Headshot”, cand stim ca inamicul respira prin gaura bine executata din mijlocului capului.

Grafica

Engine-ul grafic al Counter Strike-ului este folosit la potentialul maxim, hartile fiind atragatoare la prima vedere, cu mici exceptii si bug-uri pe care le putem omite in toiul bataliei.

Mie spre exemplu mi-au placut dintotdeauna texturile din joc, inclusive peretii, pamantul, cutiile… Nu foarte finisate ce-i drept, insa asta nu reprezinta nici un fel de problema pentru jucator. E drept ca sunt unele bug-uri in joc cauzate de grafica pe care jucatorii le pot specula, insa gameplay-ul acopera toate aceste reminescente. Fara indoiala, grafica este potrivita perfect stilului de joc, simplu, si brut. In schimb, finisajele apar tocmai la arme, exact unde Sierra a vrut sa tinteasca… armele fiind partea cea mai importanta dintr-un astfel de joc. Pentru Counter Strike nu s-a dorit dupa parerea mea a fi un joc cu o grafica extraordinara inca de la inceput, in schimb din nou istoria demonstreaza ca nu grafica face un joc (vezi si articolul StarCraft). De obicei cele mai bune jocuri nu s-au bucurat de o grafica uluitoare, in schimb au un gameplay demential.

Grafica este mentinuta la un nivel acceptabil, fiind suficient de buna cat sa poti vedea si nimeri perfect teasta inamicului. Sierra si-a dorit sa aduca Counter Strike la rangul de joc adoptat de toata lumea, accesibil sistemelor PC de toate “varstele”… si nu e mare uimirea ca vedem si acum prin sali fete, pustani, persoane de toate varstele, alergand dupa inamici prin lumea virtuala.

Sunet

Singurul aspect la adresa caruia putem spune ceva negativ este sunetul. Intradevar, apreciem sunetele realistice ale armelor, dar producatorii nu au fost foarte atenti la detaliile subtile din joc. Spre exemplu… tineti minte ca unele nivele au tunete si fulgere in ele? Cand se aude tunetul ai senzatia ca ai deschis o usa invechita, un sunet tuguiat, dubios, timp in care ma asteptam sa duduie boxele de bass de la tunetul respectiv, dar nu a fost sa fie. In Counter Strike foarte important este felul cum te misti si felul cum te aude inamicul. Ei bine, nici aici nu au fost foarte inspirati producatorii, sunetele nevariind in functie de suprafata pe care calci. Finisaje se mai puteau face la sunet, cu siguranta, pornind de la zgomotele grenadei, care ar trebui sa fie mult mai puternice, pana la sunetele produse de apropierea unui inamic, care parca sunt niste tropiaituri de trepadusi.

Concluzie

Asemenea Starcraft-ului, Half-Life Counter Strike este cunoscut pentru faptul ca a pus bazele genului ce urma sa devina in patru ani genul cel mai apreciat. Faima Counter Strike-ului este cu atat mai mare cu cat acesta reuseste sa fure si in ziua de azi inimile jucatorilor de FPS-uri, este si va fi un adevarat fenomen, o legenda.

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
8.0
Gameplay antrenant

Sunete nefinisate
Suport Online

Grafica
7.5
Actiune desavarsita

-

Patch-uri

Gameplay
9.0
Rejucabilitate mare

-
Upgrade-uri

Sunete/Muzica
8.0
-
-
Mod-uri

Realism
7.5
-
-
-

A.I.
8.0
-
-
-

Multiplayer
9.0
-
-
-

Rejucabilitate
9.0
-
-
-

Nota Finala: 8.25Starcraft: Brood War

Ce inseamna StarCraft ? StarCraft, reprezinta un curent deja cunoscut in randul gamerilor, ca cel mai tare joc RTS creeat vreodata. Cu un numar mare de campanii care te tin in fata PC-ului zile in sir, cu un numar de 10 misiuni pe fiecare campanie, (in total 30 misiuni jucand cu toate rasele din joc Teran, Protoss, Zerg, cu o poveste cum numai Blizzard poate sa inchege, si gameplay nemaivazut pana atunci , StarCraft incanta orice jucator inrait de RTS-uri si atrage orice proaspat intrat in bransa, chiar si jucatori ocazionali de jocuri RTS. Odata ce-ai intrat in universul StarCraft, lumea in care traiesti se schimba, discutiile in fata blocului cu prietenii despre „rush-ul” pe care l-ai reusit, sau cine s-a dezvoltat cel mai mult in cadrul jocului, nu se vor termina usor.

StarCraft, impreuna cu add-on-ul Brood War, au fost (si, pentru foarte multi, inca mai sunt) niste titluri extraordinare. Dovada sta in simplu fapt ca jocul se mai joaca si acum, la sase ani de la aparitie, BattleNet-ul fiind inca aglomerat cu "starcraftisti". Iar, pentu un joc pe PC, care este jucat 6 ani (a facut acum in octombrie pe 30, sa ne traiasca), putem spune ca acesta face deja parte din istorie.

Boonnnn. Dar ce oferea StarCraft-ul de era asa grozav? In primul rand un multiplayer captivant si, de-abia apoi, o campanie single-player solida. Pentru ca, desi jocul era o experienta foarte placuta in single-player, multiplayer-ul este cel care i-a adus gloria.

Pe scurt, StarCraft-ul a reprezentat cea mai buna experienta in multiplayer pentru un RTS pana la acea vreme ba chair si la cativa ani dupa aparitie. Desi jocul nu deborda de originalitate, a reusit sa aduca niste elemente nemaivazute pana atunci (dar des intalnite in clonele aparute ulterior), elemente ce l-au facut reprezentantul unei noi generatii de strategii in timp real.

Dar sa vedem concret cam cum statea treaba cu StarCraft-ul si de ce era el cocotat in varful gramezii RTS-urilor, facandu-ne sa ne pierdem multe nopti in fata calculatorului.

Gameplay

Ei bine, aici e aici. In joc exista trei rase, total diferite si perfect echilibrate. Fiecare rasa are unitati si cladiri ingenios gandite, fiecare cu rolul sau bine definit. Jocul se bucura de o extraordinar proiectata, care iti permite atat un micro, cat si un macro-management foarte facil, o grafica si un sunet de calitate si foarte sugestive pentru ce se intampla pe campul de lupta. Ca si gameplay StarCraft este o capodopera din acest punct de vedere jocul iti oferea un numar foarte mare de strategii posibile, de la simplu si brutal, la subtil si diabolic, trecand prin hartuiri ale adverarului, rasturnari fantastice de situatie si lupte dramatice. Cu totii ne aducem aminte detaliile fiecarei partide Melee sau Free For All, cand incercam sa ne aparam cat mai bine dar in acelasi timp sa atacam necrutator. Daca ar fi sa comparam cele trei rase ar trebui sa spunem urmatoarele: cele trei rase erau practic trei personalitati diferite: protoss cel puternic, dar costisitor si greu de urnit la inceput, zerg agil si ieftin, cu unitati si cladiri ce mureau repede si puteau fi inlocuite la fel de repede si terran, un compromis intre primele doua rase, avand elemente comune cu amandoua.

Surprinzator si interesant in acelasi timp este faptul ca StarCraft nu oferea un numar mare de unitati, ci oferea cam 12-14 unitati pe fiecare rasa, un numar mic comparand cu pretendentele din zilele noastre, care ofera unitati care mai decare in numar cat mai mare. Meritul StarCraft-ului este acela ca aproape fiecare dintre unitati se dovedea extrem de utila intr-o situatie sau alta, fiecare dintre ele avand una sau mai multe abilitati speciale sau upgrade-uri posibile. De asemenea, o chestie interesanta intr-un RTS pe vremea aceea mi s-au parut spellcaster-ul de la protoss, care se putea uni cu un alt templar, transformandu-se intr-o unitate de lupta potenta - archon-ul. In StarCraft totul este finisat si pus la dispozitia jucatorului, care trebuie doar sa caute noi tehnici si abilitati pentru a-si nimici adversarul. Interfata este extrem de eficienta, si odata ce inveti cateva shortcut-uri de baza tot universul StarCraft iti este la indemana.

Si ca totul sa fie perfect cladirile la fel ca si unitatile, intra in categoria clasica, upgrade-uri usor de facut, detalii foarte clare, usor de dezvoltat, dar si elemente noi terran-ii pot sa-si inalte cladirile in aer si sa le deplaseze incet, chair foarte incet.... zergii au cladiri organice a caror sanatate se reface treptat dupa un atac. Toate la un loc fac din StarCraft un joc care va dainui peste ani si ani si va ramane in mintea oricarui jucator de RTS-uri adevarate.

Grafica

Carcotasii critica faptul ca vei lupta contra inamicilor in modul SVGA 640x480, dar culmea, personal niciodata nu m-am gandit la grafica jocului StarCraft, innebunit de-a binelea de stilul de joc demential. Ba chiar, nu am auzit vreodata pe cineva sa spuna ceva de grafica acestui joc nici de bine nici de rau. Personal cred ca Blizzard a mizat pe modul SVGA 640x480 special pentru a nu scoate in scena inca un joc de portelan care se sparge repede, ci si-au dorit ca StarCraft sa fie un batran joc legendar care sa atunga cu adevarat strategii inraiti, care stiu ca grafica nu inseamna neaparat succesul unui joc, ci doar suportul acestuia. Ceva in genul banilor care doar sustin dragostea...

Sunet

La capitolul sunet, nu pot sa nu rementionez ca vorbim despre un joc creeat de Blizzard, asta ca sa ne facem intelesi de la bun inceput. Prin calitatea deosebita, in toate jocurile lui Blizzard grafica si sunetul atinge noi maxime. La capitolul sunete intra si binecunoscutele replici ale personajelor care sunt pisalogite cu ajutorul mouse-ului. Nu de mult auzeam din partea unitatilor "My life for Aiur!". Ce-i drept am reusit sa ma enervez, mai exact sunetele stresante ale carrierelor, am instalat un programel MPQ Viewer, care iti scoate tot ce vrei din Starcraft filme, sunete, ca atunci cand eram atacat si scos din joc intr-un stil barbar (adica carriere) macar sa nu mai aud zecile de zgomote scaitoare produse de ele. In rest la partea de sunet, nu exista cusur, cei de la Blizzard facand inca o data in ciuda competitiei.

Concluzie:

Nici un alt joc de strategie in timp real nu-ti mai poate oferi satisfactia pe car StarCraft a oferit-o si o ofera in continuare. Daca s-ar scrie o carte despre StarCraft, cel care se apuca trebuie sa o faca foarte bine, aproape de perfectiune.

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
8.0

Gameplay revolutionar
Grafica slaba
Suport Online

Grafica
7.5
Ambianta sunete/muzica perfecta
-

Patch-uri

Gameplay
9.0
Rejucabilitate foarte mare

-
-

Sunete/Muzica
8.0
-
-
-

Realism
7.5
-
-
-

A.I.
8.0
-
-
-

Multiplayer
9.0

-
-
-

Rejucabilitate
9.0
-
-
-

Nota Finala: 8.37
Diablo II

Cine isi mai aduce aminte de acel Diablo de prin 1997? Da..... Acel Diablo, Action RPG-ul celor de la Blizzard care facea furori prin randurile jucatorilor tot mai innebuniti de stilul de joc imprimat si inventat de Diablo.

Istoria nu s-a scris doar la prima aparitie a celui mai tare joc RPG al tuturor timpurilor sub titlul de Diablo, ci si in a doua incursiune in iad, Diablo II.

Am ales sa scriu despre acest titlu clasic, pentru ca am simtit cumva nevoia sa readuc in atentia fanilor jocurilor PC, cele mai titrate si vandute jocuri ale ultimilor 10 ani si culmea care inca se mai joaca. Sunt totusi aproape 7 ani de cand Diablo II si-a facut aparitia pe rafturile magazinelor de specialitate, si iata ca si in ziua de azi serverele Battlenet colcaie de jucatori.

Dupa cum bine stiti in primul Diablo, aveam posibilitatea de a alege clasa jucatorului, Warrior, Sorcerer sau Rogue. Eroul provenea dintr-un oras mic numit Tristram, sub care iadul incerca sa-si faca loc la suprafata.

Diablo II si-a cladit succesul plin gameplay-ul fascinant creat de cei de la Blizzard, care ofera in cea de-a doua parte multe noutati insa prima si cea mai importanta in cadrul jocului mi s-a parut posibilitatea de a cara pe cureaua jucatorului potiuni, fiind foarte enervant sa le inlocuiescti in continuu. Daca pana acum puteai cara maxim 4 potiuni, acum cu o curea corespunzatoare poti ajunge la 16 potiuni.

Interfata a avut si ea de suportat modificari, in majoritatea zonelor. Skill-urile au acum un hotkey pentru a fi accesate mai usor. Spre exemplu daca sunt Barbarian, si vreau sa sar peste skeletronii plasati de un Necromancer pentru un mic „Frenzy and Leap” trebuie doar sa apas F1, click, si apoi F2 si locul unde vreau sa sar....si am pus mana pe el. Aceste taste se pot preseta, din meniul optiuni, precum jucatorii de FPS-uri binduiesc tastele WASD, cele mai folosite in jocurile de tip shooter.

Gameplay

In actul doi, lucrurile se schimba.... atmosfera se incinge, iar monstrii isi intra cu adevarat in rol... motiv pentru care cred ca nivelul doi este cel mai bun din joc. Actul trei pierde ce castigase al doilea act, intr-un stil asemanator cu primul, in principal datorita graficii, care parca contrasteaza de la nivel la nivel, ca sa nu mai vorbim ca am cautat monstrii cu mouse-ul mai rau decat in celelalte nivele. Dupa o perioada am renuntat la idee, uitand si gandindu-ma ca macar personajele sunt mult mai variate, in special eroii pe care ii alegi la inceputul jocului, isi schimba infatisarea in functie de armura, ghetele, manusile sau coiful pe care il poarta, lucru care mi s-a parut foarte cinstit si real.

De unde sa incepem? Diablo II ofera atatea optiuni de ajuca jocul sau de click click-uri... Sa incepem cu inceputul. La inceput vei avea de ales clasa jucatorului, care poate fi:

1) Amazoanca, echivalentul in Diablo II al Roge-ului din prima parte. Amazoanca manuieste arme precum arcuri, javeline, toate amestecate cu vraji pornind de la cele elementare la vraji cu atacuri multiple.

2) Barbarul, favoritul meu, se descurca in special cu arme de atac, pornind de la topoare, la sabii duble. Din experientele cu barbarul, foarte putini bosi de nivele au reusit sa imi stea in cale, lucru greu de realizat cu alt personaj la inceputul jocului.

3) Necromancerul, stapanii mortii, pot ridica skeletroni din morti sau golemi. Iti poti face o armata de scheleti, numai ca acestia nu vor face fata neajutati. Pentru a-i mentine in viata va trebui sa ii ajuti aruncand pe inamici un Iron Maiden sau sa le amplifici atacul cu Amplify Damage.

4) Paladinul, sunt luptatori sfinti, plini de trucuri si inconjurati de aura. Unii pot ingheta inamicul, iar altii pot ajuta colegul de party sa faca mai mult damage. La refacerea vietii si armura sunt maestri, insa din pacate nu poate lupta corp la corp precum un barbar, avand alte metode de atat asupra inamicului.

5) Sorceaua, cum este numita „popular”, poate fi descrisa ca un arsenal nuclear mergator. Desi slaba la inceputul jocului, pe parcurs, aceasta paote lansa furtuni, poate ingheta inamicii, sau poate trazni cu un fulger tot ce misca. Cu arsenalul din dotare sorceaua poate face in cateva secunde ce unui Paladin sau Necromancer ii ia cateva minute bune sau una doua armate de skeletroni.

Jocul este chiar lung, spre deosebire de prima parte. Diablo II are 26 nivele, si aproximativ 40-50 ore de joc continuu. Fiecare din cele 4 acte va avea la finele acestuia cate un film exceptional care completeaza si mai bine povestea pe care cei de la Blizzard au nascocit-o.

Primele 3 acte ofera 6 questuri la activ, spre deosebire de ultimul care ofera doar 3. Primul act da senzatia de joc slab, datorita graficii precare si hartilor intunecate, insa in actul 2 situatia la general se schimba si jocul este parca tras in sus intentionat prin povestea care se amplifica si actiunea continua de care avem parte.

Grafica

La capitolul grafica, Diablo II pierde in fata fratelui mai mare, in special prin efectul de „pixel crawling” foarte enervant, care poate fi oprit, insa pierzandu-se din look-ul 3D al jocului. Grafica sufera si prin prisma pesonajelor, care parca sunt lipsite de detaliu, in special in primul act, unde inamicii si actiunea in sine este bolanda si lipsita de dinamism.

Grafica... parca era 3D... intradevar 3D dar numai pentru efectele vrajilor, in rest 2D cat cuprinde. Una peste alta in Diablo II avem parte de efecte grafice impresionante dar dezavantajate de paleta de 8 biti folosita pentru creearea jocului.

Sunet

La partea de sunet a jocului, stim cu totii la ce sa ne asteptam, cand vine vorba de un joc cu atmosfera Blizzard. Personal nu am gasit mai nimic sa speculez si sa va spun de rau pe-aici decat ca in The Cow level am intalnit cele mai bestiale sunete din Diablo II. Atmosfera de joc este foarte bine intretinuta de muzica in surdina, orataniile urla cat se poate de real, si daca la tot tacamul se mai adauga si o pereche de casti pe care sa le pui in actiune noaptea intr-un Diablo II, reteta este perfecta.

Concluzii:

Orice ar spune oricine, Diablo II este si va ramane unul din jocurile care au schimbat istoria si care au reusit sa aduca RPG-urile la rangul meritat. Dovada vie a acestui lucru sunt zecile de jocuri clona, care nu au reusit sa aduca un surplus de informatie noua nici ca poveste nici ca gameplay. Fie vreme buna fie vreme rea Diablo II merita jucat in orice conditii, fara nici un regret, acesta oferind cele mai atractive elemente de joc din genul RPG.

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
8.5

Poveste atractiva
Grafica slaba
Suport Online

Grafica
7.0
Interfata rapida si inovatoare
Grafica nefinisata

Patch-uri

Gameplay
9.0
Multiplayer de proportii

Sistem slab de salvare a jocului
-

Sunete/Muzica
9.0
Gameplay halucinant
-
-

Realism
8.0
-
-
-

A.I.
8.5
-
-
-

Multiplayer
9.0

-
-
-

Rejucabilitate
9.0
-
-
-

Nota Finala: 8.50Need For Speed II

De ce Need For Speed II ? Pentru ca am vrut sa-mi readuc aminte de unul dintre titlurile care au facut celebra seria Need For Speed. Dupa primul NFS, care mi s-a parut genial, si deschizator de drumuri pe langa alte racere precum Sega Rally Championship sa Ridge Racer, NFS II a fost jocul care mi s-a parut un nou inceput pentru era simluatoarelor auto. NFS II este unul din jocurile pe PC care au revolutionat la momentul respectiv experienta jocurilor de acest gen. Spre deosebire de Test Driver: Off-Road si Tokyo Highway Battle, care mi s-au parut niste titluri slabe, NASCAR si Mario Andretti s-au numarat printre titlurile de succes ale acelei perioade, insa NFS, a reusit sa fure coroana reusind sa se axeze pe un gameplay dinamic, cu putina sare si piper din partea Electronic Arts.

Gameplay

De fiecare data cand vroiam sa ma „urc” la volanul unei masini scumpe (nu conteaza numele), intram in NFS II, si daca mai faceam si un split screen, deja lucrurile de schimbau radical.

Jocul va ofera un numar de opt super masini, Ferrari F50, Lotus GT1, Jaguar XJ220, Ford GT90, Lotus Esprit V8, McLarren F1, Italdesign Cala, si Isdera Commendatore 112I.

Din pacate jocul nu reusea sa ofere un sentiment aproape de realitate cand porneai cu bolidul pe sosea, iar usurinta cu care sofai era uneori plictisitoare. Aici au intervenit schimbarile care aduceau jocul la statutul care l-a facut celebrue. Noutatile au venit prin faptul ca puteai sa misti diverse obiecte din mediul in conjurator (tineti minte cutiile alea mari nu?), peisajele erau foarte colorate si diversificate, orasele erau de-a dreptul incantatoare, noutati care te faceau cu adevarat sa uiti de orice altceva. Jocul ofera noi 5 trasee pe care sa arati ce poti, Canada, Norvegia, Australia, Europa de Nord, si Nepal. In joc posibilitatile erau suficiente pentru perioada de atunci, - nu venise inca vremea tunningului auto - , existand posibilitatea doar sa iti vopsesti masina in una din cele 15 culori disponibile.

Ca in orice alt racer, in Need For Speed II trebuie la inceput sa-ti alegi masina, tipul de cutie de viteze, automata sau manuala, si trebuie sa-ti urmaresti telul, trecand primul linia de Finish.

Jocul este presarat cu o sumedenie de dichisuri, precum posiblitatea de a vedea masina din spate (Rear View), Split Screen (ce vremuri), patru unghiuri diferite de vizualizare a masinii, si un sistem tip tournmanent foarte interesant.

Nebunia mare a venit odata cu acele binecunoscute coduri, care deblocau zeci de masini si cateva trasee, si sa nu uitam de FZR-ul pe care nu putem sa-l uitam nici unul dintre noi.

Jocul ofera un sistem de control al masinii facil si accesibil oricarui jucator, chiar si jucatorii ocazionali pot stapani masina in mai putin de o ora de joc. Acest lucru il face un joc placut, insa in acelasi timp si plictisitor, odata ce ai invatat toate curbele si manuiesti masina cum trebuie, nu vei mai gasi foarte multe lucruri surprinzatoare prin preajma. Ce ma soca de fiecare data si ma facea sa ma uit pierdut la monitor, era „zborul” pe care il executam de fiecare data cand intram intr-un parapet cu viteza... masina se invartea necontenit in aer, nemaivorbind de lipsa damage-ului si imediat dupa aceste acrobatii, reveneam pe traseu, bine mersi, fara nici o problema, asta bineinteles dupa ce toti m-au depasit in timp ce eu ma tot holbam la masina mea zburatoare.

Grafica

Din punct de vedere al graficii, texturile NFS, arata destul de bine, desi sunt unele scapari pe ici pe colo, care pot fi neglijate. Nivelele, realizate foarte bine, texturile masinilor la fel... Si era sa uit ca aceea perioada era perioada de triumf al 3dfx-ului.... Daca aveai o placa video Voodoo, erai cel mai tare din parcare, jucai jocul 3D, nu software.

Sunet

Despre sunet, cam putine, nu ne putem astepta la prea multe, insa melodiile in stil european si efectele destul de bine realizate, ofera jocului un plus, daca mai era necesar.

Concluzie

Need For Speed II, a castigat mult teren fata de predecesorul sau, insa a pierdut in fata jucatorilor, prin faptul ca jocul a ales un stil arcade, pierzand puncte fata de concurentele din breasla, dar reusind sa castige la capitoul gameplay si grafica. Si daca vreti un joc in care sa downloadati si sa jucati cu masini precum Dacia 1310, Dacia Nova, Oltcit, si orice alte „masini” pe care le-au mai produs romanii in ultimii 10 ani, Need For Speed II este alegerea perfecta.

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
7.5

Gameplay atragator
Stil de joc arcade
Suport Online

Grafica
8.0
Trasee bine realizate
Rejucabilitate scazuta

Patch-uri

Gameplay
8.5
-

-
-

Sunete/Muzica
8.5
-
-
-

Realism
7.0

-
-
-

A.I.
8.0
-
-
-

Multiplayer
8.5

-
-
-

Rejucabilitate
7.5
-
-
-

Nota Finala: 7.93Lineage II

Fara doar si poate exista o atractie creeata de ideea eliminarii rutinei de zi cu zi, o dorinta de a intra intr-o lume virtuala unde sa te simti cam ceva in genul serialului "Cheers", sa mergi intr-un loc unde te simti ca acasa, unde toti iti cunosc numele si sunt mereu bucurosi ca ai venit.

Bine ai venit, intr-o lume a intrigii si deceptiei in care te lupti sa detii controlul castelelor, sa alungi animale fabuloase si sa planifici rasturnarea unor formidabile aliante rivale... Lineage II face parte din categoria MMORPG (massive multiplaying online role playing game), cu toate ca lineage este cu noi de prin ’99 acest joc a devenit cunoscut la o scara mai mare in ultimii doi ani din cauza exploziei pietei de MMORPG’s. Baietii de la NCSOFT (coreeni la origine) au scos ceva hituri cum ar fi Guild Wars, City of Heroes, Tabula

Rasa sau Auto Assault, deci baietii au ceva experienta in jocurile online. Cu milioane de jucatori online se mandresc cei de la NCSoft, si nu o fac degeaba, pentru ca escapada digitala pregatita de ei aduce pe zi ce trece din ce in ce mia multi adepti in randurile jucatorilor MMORPG. Jocul lor, Lineage II, ofera o experienta MMO de neuitat, pornind de la vraji pana, sabii, diverse arme, si nu in ultimul rand mii de jucatori din intreaga lume intr-un singur loc.

Gameplay

Cu ce se mananca jocu..l.In principiu controlati un caracter in stil Diablo si indepliniti diferite questuri....Asta asa de antrenament, la inceput! Mai da-I cu sabia in cap unui monstru, mai plimba-te pana nu stiu unde, pana cand puneti bani la ciorap pentru o arma, o armura mai acatarii! Odata ce ti-ai ales rasa si clasa acesteia, e timpul sa iti modelezi avatarul. Iti sunt puse la dispozitie patru "coafuri" diferite, culori. De asemenea si aspectul "din profil" ti-l poti adapta, aducandu-ti aratarea zilnica in lumea digitala. Cam atat cu creearea profilului, sa vedem ce ne rezerva Lineage II... De aici incolo totul incepe sa ia alta dimensiune, personajul tau va arata cat se poate de real in functie de ce vei arunca pe el, armura, echipament. De aici si pana la lumea de dincolo de monitor mai este doar un pas... Jocul incepe odata cu intrarea in universul Aden.

Cei de la NCSoft s-au gandit sa nu arunce jucatorul direct in joc, si ofera un tutorial format dintr-o serie de ferestre care iti afiseaza in mare cum se executa diverse miscari. Dupa ce faci primii pasi, vei merge la un NPC (Non Player Character) pentru a primi un quest. Daca te-ai pregatit sufleteste, vei porni in aventura care te asteapta. Eu spre exemplu am jucat ca Dark Elf, si primul quest primit a fost sa adun dintii unei creaturi care semana cu o vulpe, pe numele de Keltir. In primul quest am reusit sa stapanesc cat de cat o batalie. Pe parcursul jocului personajul va castiga puncte de experienta cu care iti poti personaliza catacterul, dand level-up la skill-urile pe care doresti sa le cresti.

Pana acum nimic nou sub soare, featureul asta este intalnit in atatea rpguri.Aici intervine elementul surpriza: presupunand ca ati ales un human fighter, jucati ce jucat pana la level 20, moment in care puteti sa schimbati subclasa caracterului – sa zicem de exemplu ca alegeti calea bataii rupte din rai si vi-l faceti warrior! Si asa mai departe, pe masura ce va creste levelul! Inutil de mentionat cate mii si mii de itemuri gasesti prin drumetiile tale.Drept urmare daca ai gasit sa zicem un orc smecher nevoie mare dar tu esti specializat in sabie amenajezi acolo un butic virtual, stabilesti pretul si te pui pe coada asteptand ceva musterii.Care nu intarzie sa apara!si da-I negocieri si asa mai departe.

Dupa ce iti faci o gasca de prieteni virtuali poti sa pleci cu ei in explorari, pentru ca la un anumit nivel tre sa fii sau sinucigas sau masochist sa te aventurezi de unul singur pe coclaurile bantuite de tot soiu` de neaveniti.

Si aici intervine munca in echipa. Hai cu sabia inainte, arcasii mai in spate, vrajitorii impart cu heal spells in tine si cu fireballs in inamici… La un moment dat fie o sa se nasca certuri in gasca, si se va dizolva (de mentionat ca jocul este extrem de realist), fiecare jucator mergand mai departe pe drumul lui, fie infiintezi un clan, fie intri tu intr-un anumit clan.

Membrii aceluiasi clan au deasupra capului o iconita specifica, si e super senzatia sa faci parte dintr-un clan bazat si sa te duci prin orase sa te recunoasca prostimea (adica jucatorii de level mai mic) sau sa ai ghinion de nesansa si sa te prinda clanurile inamice. Ca leader de clan poti sa parlamentezi cu omologii, sa faci aliante, sa pornesti razboaie cu alte clanuri, si atunci sa vedeti incaierari generale.

Grafica

La grafica Lineage 2 sta foarte bine, avnad unul dintre cele mai bune engine-uri dintr-un MMO, chiar si peste cel al WoW-ului.suporta antialiasing si alte dichisuri, iar oricare alte minusuri sunt compensate prin gameplay, care iti poate manca linistit o gramada de nopti.

Sunet

Calitatea sunetelor din Lineage II este bestiala, insa aici Wow castiga putin distanta pierduta la capitolul grafica. Totul in joc este nealterat, sunetele creand o ambianta buna si „conditii” de joc optime. Jocul are implementat un fel de plugin pentru msn messenger, ca sa nu pierdeti de tot contactul cu lumea.In rest jocul beneficiaza de optiuni care l-au consacrat pe batranul diablo, arme unice, vraji, upgradeuri, leveluri, potiuni, itemuri, monstri, npc`uri, questuri, skilluri.

In joc am sesizat si unele buguri, care mai degraba tin de serverul RO, nu de joc, dar pot fi trecute lejer cu vederea.

Minusul cel mai evidentiat de jucatori consta in faptul ca jocul nu da libertate asupra caracteristicilor personajului (strengh, dexterity,agility etc), aceastea find crescute automat la un nou nivel in functie de clasa caracterului. Existenta unor locuri unde se face mai multa experienta decat in altele unde monstrii sunt mai puternici si anumite artefacte care nu se vad pe personaje, sunt doar alte doua minusuri importante.

Oricum, ce am povestit eu aici nu reprezinta nici 10% din posibilitatile jocului. Daca v-ati hotarat deja sa va apucati de Lineage, vizitati si www.warcry.com (unde veti gasi tot felul de tips`n`tricks-uri). Din moment ce deja s-au scris carti despre lineage si in Japonia si Coreea jocul este subiect de stiri nationale cred ca va trebui sa schimb cateva zeci de tastaturi ca sa epuizez subiectul. Daca nu ma credeti “at least, give it a try”!

Concluzie

Noile idei prezente in MMO-ul celor de la NCSoft, precum sistemul de clase de eroi, economia puternica, organizarea jucatorilor in grupuri, clanuri si aliante, inexistenta pauzelor de incarcare si mai ales mult laudatul mod "Castle Siege" care da posibilitatea jucatorilor aflati intr-un clan de a se lupta pentru castele si de a le administra, face ca Lineage II: sa aiba un loc fruntas in ierarhia MMORPG-urilor, gen care este de altfel cel mai controversat in momentul actual. Si ca o concluzie de final...Lineage II pare pana acum singurul competitor serios pt. WOW.

Servere:

Detalii Servere neoficiale:

http://lineage2.mikesnet.ro/

http://www.lineage.ro/

http://www.myl2.ro/

http://l2destiny.uv.ro/

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
7.0

Grafica bine realizata
Lipsa posibilitati de a aloca puncte pentr strengh, dexterity,agility, etc

Suport Online

Grafica
8.5
Combinatie reusita de PvP/PvE
Quest-uri banale

Patch-uri

Gameplay
9.0

Muzica in ton cu atmosfera jocului

-
-

Sunete/Muzica
8.5
-
-
-

Realism
8.0

-
-
-

A.I.
-

-
-
-

Multiplayer
9.0

-
-
-

Rejucabilitate
8.0

-
-
-

Nota finala: 8.28
Guild Wars

Pe undeva prin 2004, la E3, Arena.net a pus la dispozitia fanilor, posibilitatea de a juca timp de cateva zile creatia lor. Dovada ca Arena.net este o firma fondata de fosti membri Blizzard, este faptul ca grafica, dar mai ales principiile care stau la baza acestui joc ce reprezinta din multe puncte de vedere o inovatie in domeniul jocurilor online.

Guild Wars este mai degraba un CORPG (Competitive Online Role-Playing Game), cu ceva urme de Wow si EverQuest 2. Printre putinele asemanari cred ca se numara si

Gameplay

Guild Wars ia cele mai bune elemente ale jocurilor de azi masiv-multiplayer online si le combina cu un nou design pe baza de misiuni, care elimina problemele acelor jocuri. Poti intalni noi prieteni in orase sau in avanposturi, iti poti forma o echipa si poti pleca intr-o aventura cu ea. Echipa ta va avea intotdeauna copia sa unica a hartii, deci stabilirea taberelor, asumarea omorurilor sau lungile siruri de lucruri care duc la indeplinirea misiunii apartin trecutului. In cadrul unei aventuri vei avea o libertate fara precedent si puterea de a manipula lumea din jurul tau: magia ta poate construi poduri si poate deschide noi cai, sau poate arde paduri si poate distruge terenul.

Nu trebuie sa iti petreci ore nenumarate intr-o rutina monotona pentru a ajunge la partile interesante ale jocului, deoarece lupta este conceputa pentru a fi interesanta din punct de vedere strategic si provocatoare chiar de la inceput. Nu trebuie sa iti petreci ore intregi fugind prin lume pentru a te pregati de o aventura, deoarece Guild Wars iti permite sa calatoresti instantaneu la inceputul oricarei aventuri pe care ai "deschis-o" anterior. Nu iti vei petrece ore intregi jucand doar pentru a descoperi ca alegerile pe care le-ai facut mai devreme te-au pricopsit cu un personaj total necompetitiv, deoarece sistemul unic de abilitati din Guild Wars permite experimentarea la infinit, dar nu permite luarea unor decizii gresite care distrug un personaj. Si niciodata nu vei intalni noi jucatori doar pentru a descoperi ca nu poti juca cu ei sau ca nu poti concura impotriva lor pentru ca personajele lor se afla pe un alt server decat al tau; in Guild Wars toate personajele traiesc intr-o lume continua.

Dupa invatarea jocului si construirea primului tau personaj, poti alege sa iti testezi abilitatile in competitii head-to-head sau intr-un razboi al organizatiilor. Jocul este conceput pentru a rasplati abilitatile jucatorului si lucrul in echipa, nu timpul petrecut jucand, deci nu va trebui sa iti petreci sute de ore conturandu-ti personajul pentru a putea concura.

Jocul include suport integrat pentru organizatii, cu bannere si sali ale acestora, cu camere de chat si forumuri. Organizatiile pot provoca la lupta alte organizatii, pot concura pentru controlul partilor cheie ale lumii si pot fi plasate intr-un clasament mondial.

Tehnologia unica de flux continuu a Arena.Net elimina pentru totdeauna conceptul de patching a unui joc. Nu trebuie sa astepti o luna pentru urmatorul mare patch pentru a experimenta un nou continut. In loc de acest lucru, jocul introduce intr-un flux continuu, constant si inteligent, noul continut in computerul tau, in fundal, in timp ce joci. Lumea se poate schimba continuu. Acest lucru ne permite sa construim o lume a jocului mult mai dinamica decat orice a existat inainte.

Spre deosebire de alte titluri, Guild Wars ofera inca de la inceput acces la partea de PvP, producatorii oferind cateva template-uri default. Cei care prefera insa sa isi creeze singuri un caracter cu toate optiunile disponibile vor trebui sa parcurga mai intai partea PvE. Pe masura ce se avanseaza in joc, se descopera noi skill-uri si item-uri ce pot fi folosite apoi la crearea unui caracter PvP. Pe de o parte, cei care sunt interesati doar de PvP argumenteaza, citandu-i pe producatori, ca Guild Wars este un joc predominant PvP - ei doresc sa aiba acces inca de la inceput la toate skill-urile si item-urile, diferenta urmand a fi facuta de combinarea acestora si alcatuirea de echipe cu ceilalti jucatori.

In Guild Wars nu exista decat rasa human (se pare ca vor fi introduse altele in viitoarele expansion-pack-uri), cu clase care sunt sase la numar: Warrior, Ranger, Monk, Elementalist, Mesmer si Necromancer. Fiecare caracter poate fi dual-class, clasa primara avand importanta privind infatisarea personajului si a tipului runelor aplicate pe diverse parti de armura - un caracter Warrior/Elementalist nu va putea beneficia decat de efectul runelor de Warrior.

De mentionat ca experienta continua sa se acumuleze si dupa ce ati atins level 20. Chiar daca nivelul de viata si energie, precum si attribute points nu mai cresc, veti continua sa primiti skill points, deci puteti cumpara noi skill-uri. Puteti avea in jur de 150 de skill-uri disponibile pentru fiecare caracter (75 pentru fiecare profesie/clasa), insa multe skill-uri sunt asemanatoare - foarte tare

Grafica

Din punct de vedere vizual, Guild Wars este printre cele mai aratoase jocuri create vreodata. Nu atat efectele grafice ca bump-mapping, pixel shaders, reflectii si refractii, si mai ales efectul de glow care confera unicitate jocului, fac ca Guild Wars sa arate exceptional, cat culorile folosite, imbinarea acestora si design-ul ce se potrivesc perfect cu povestea care, in paranteza spus, este peste media celorlalte jocuri online (MMORPG-uri sau nu). Ce i se poate reprosa este prezenta (foarte rara insa) a fenomenului de clipping care duce la disparitia unor texturi si/sau poligoane, in functie de perspectiva si locatia characterului.

Sunet

Muzica, compusa de faimosul Jeremy Soule, este sublima si m-am indragostit pur si simplu de ea inca din perioada E3 2004. Este destul de variata incat sa nu plictiseasca, insa nu este interactiva, nu se schimba in functie de ceea ce faci, de ceea ce se intampla pe ecran, ci in functie de locatie.

Concluzie:

Una peste alta, Guild Wars nu este un joc perfect, dar este insa cu siguranta un joc inovator care a reusit sa ocupe un loc important pe o piata din ce in ce mai mult sufocata de jocuri online.

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
8.0

Grafica bine realizata

Lipsa posibilitati de a aloca puncte pentr strengh, dexterity,agility, etc

Suport Online

Grafica
8.5
Combinatie reusita de PvP/PvE
Quest-uri banale

Patch-uri

Gameplay
8.5

Muzica in ton cu atmosfera jocului

-
-

Sunete/Muzica
8.0

-
-
-

Realism
8.0

-
-
-

A.I.
-

-
-
-

Multiplayer
8.5

-
-
-

Rejucabilitate
7.5

-
-
-

Nota finala: 8.14
SilkRoad Online

Foarte asemanator cu Lineage din cate mi-am dat eu seama, SilkRoad Online incearca sa ofere jucatorului cat mai multe posibilitati. PS: Pana si grafica seamana foarte mult, desi parca e un pic mai misto

Ce m-a deranjat la Lineage ma deranjeaza si la cest joc, si anume grinding pana la adanci batraneti. Partea buna e ca e gratuit, merge destul de bine si va reusi sa va ocupe suficient timp din viata.

In vremurile grele prin care trecem, singura sansa de afirmare a unui producator de rand in domeniul MMORPG-urilor e renuntarea la abonamentul lunar sau, in cazul extrem, oferirea gratuita a intregului joc. Asta e solutia aleasa si de un oarecare studio corean Joymax, al carui MMO - complet gratuit - numit Silkroad Online se poate lauda cu o grafica frumusica a la Jade Empire si, implicit, orientalism cat vezi cu ochii. Producatorii spun ca jocul va ramane gratuit, si acest lucru nu poate decat sa ma bucure in special pentru ca am intrat in atmosfera jocului, ramanand surprins sa vad ca foarte multi romani se joaca jocul asta.

Clientul de joc are 500 MB si poate fi descsrcat de pe sit-ul oficial http://www.silkroadonline.net.

Gameplay

Dupa ce-ti alegi personajul dintre 8 caractere masculine si 8 feminine, pornesti la joc, ajungand in orasul mama unde toata actiunea se petrece.

Ei bine, despre gameplay veti auzi vrute si nevrute. Din ce am reusit sa prind eu, jocul atrage prin accesibilitatea de joc, si ma refer aici in special la faptul ca oricine a jucat Diablo macar o data se va descurca de minune in SilkRoad. Din pacate sunt unele aspecte de joc destul de deranjante, spre exemplu fizica care as putea spune chiar ca e proasta rau, serverul ala nu stie de exemplu cum sa ocoleasca un obstacol si daca ai un copac cu colision detection in drumul tau, caracterul pur si simplu se opreste. Deplasarea se face doar prin point and click din mouse (cel putin eu nu am gasit alta metoda) si este stresant cateodata, ar fi putut aplica modelul Diablo 2...

Sistemul de questuri este destul de slab, arata de parca nu a trecut niciodata prin faza de test, propozitiile sint scrise toate cu litera mica si daca ai luat un quest si nu ai fost atent la ce zicea NPC-ul care ti l-a dat, o sa fie greu pe urma sa gasesti locatia respectiva. Plus ca majoritatea cu care le-am facut pina la lvl 14 cat am jucat, sint de genul: mergi in cutare loc si omoara 40 - 50 de inamici sau colecteaza 30 de itemuri de la cutare mob. Motiv pentru care zonele respective sint suprapopulate si se intimpla sa petreci ore intregi pe acolo fiindca nu sint destui mobi.

De asemenea, ce mi-a displacut este faptul ca nu am gasit nici un fel de referinta la armele si armurile folosite in joc. Nici pe site, nici in help-ul jocului. Pur si simplu orbecaiesti in privinta alegerii unor arme sau armuri potrivite pentru caracterul tau. Exista bineinteles si varianta joiningului unei ghilde sau a unui mentor daca gasesti un jucator mai vechi care sa te ajute.

Grafica

Grafica desi nu ma asteptam la cine stie ce, a reusit sa ma surprinda cat de cat, cerul mi s-a parut foarte bine realizat, iar texturile desi modeste au o calitate destul de buna, suficienta pentru un joc Online.

Din pacate un mare minus vine si din partea serverului, care cel putin cand intrii in oras, reuseste sa scoata un lag de toata frumusetea. Jocul ofera posibilitatea de a face comert/guilde, aspect interesant pentru un joc RPG. Lucrul pe care coreenii nu prea l-au nimerit a fost abordarea cu tematica china veche or smth, cu personaje din mitologia lor, zone cu grafica tipic chinezeasca, foarte stresant.....

Sunet

Ce mi s-a mai parut ok ... da, sunetul e acceptabil nu m-a deranjat in nici un fel, mi-au placut foarte mult animatiile si stilul luptei foarte dinamic. Au fost foarte mici exceptii unde sunetele se repetau, si dadeau senzatia ca parka am mai fost pe acolo, dar avand in vedere ca avem in fata un joc complet gratuit, care reuseste sa isi intretina serverele din propriile resurse nefiind alimentate de milioane de jucatori din toata lumea cu sume de bani, SilkRoad este absolvit partial de vina.

Concluzii:

Din pacate as fi vrut un PVP serios, pentru ca cel din joc e foarte prost, ba chiar practic nu prea se poate face PVP. Jocul reuseste sa devina plictisitor la un moment dat, in special pentru ca se actiunea este bazata pe quest-urile destul de vagi si pe trading, ca sa nu mai zic ca piata e destul de aiurea sau poate ca n-am apucat sa o inteleg....

Jocul este de apreciat pentru faptul ca e free si merita incercat de fanii genului. Poate pe viitor vor apare versiuni noi sau cine stie poate chiar o continuare... ramane sa vedem.

Detalii: http://www.silkroadonline.net/

Criteriu
Nota
Plusuri
Minusuri
Bonusuri

Intro/Poveste
7.0

Gratuitate
PVP slab
Suport Online

Grafica
7.0
Sunete placute in ton cu atmosfera
Engine fizic slab
Patch-uri

Gameplay
7.5

Grafica peste medie
Atmosfera in stil chinezesc
-

Sunete/Muzica
8.0

-
-
-

Realism
7.5

-
-
-

A.I.
-

-
-
-

Multiplayer
8.0

-
-
-

Rejucabilitate
7.0

-
-
-

Nota finala: 7.50