hit.ro  »  Altceva  »  Glosar  »  Calculul neuronal si inteligenta artificiala: Arhitecturi de retele

Calculul neuronal si inteligenta artificiala: Arhitecturi de retele

calendar_month 06 Oct 2023, 15:45


Arhitecturile de retele, in contextul calculului neuronal si al inteligentei artificiale, se refera la structurile si configurarile specifice ale retelelor neuronale artificiale (RNA) sau ale altor modele de invatare automata. Aceste arhitecturi sunt concepute pentru a rezolva anumite tipuri de probleme sau sarcini de invatare automata si sunt fundamentale in dezvoltarea aplicatiilor de inteligenta artificiala.

Iata cateva exemple de arhitecturi de retele neuronale populare:

Retele neuronale cu alimentare inainte (Feedforward Neural Networks - FNN): Acestea sunt cele mai simple tipuri de retele neuronale, formate din straturi de neuroni conectati, in care informatia se deplaseaza numai intr-o directie, de la stratul de intrare la stratul de iesire. Un exemplu de FNN este perceptronul.

Retele neuronale convolutionale (Convolutional Neural Networks - CNN): Acest tip de retea este folosit in special pentru prelucrarea imaginilor si recunoasterea acestora. CNN-urile utilizeaza straturi de convolutie pentru a extrage caracteristici din imagini si sunt eficiente in sarcini precum clasificarea imaginilor si detectarea obiectelor.

Retele neuronale recurente (Recurrent Neural Networks - RNN): RNN-urile sunt adecvate pentru lucrul cu secvente de date, cum ar fi limbaj natural sau serie de timp. Ele au conexiuni ciclice intre neuroni si pastreaza o memorie a secventelor anterioare, facandu-le potrivite pentru sarcini precum traducerea automata si analiza de limbaj natural.

Retele neuronale cu memorie a lunga durate (Long Short-Term Memory - LSTM): Aceasta este o extensie a RNN-urilor care abordeaza problema disparitiei gradientilor. LSTM-urile sunt utile in sarcini care necesita o memorie a lunga durate, precum generarea de text coerent sau analiza sentimentelor in texte.

Retele neuronale generative (Generative Neural Networks): Aceste retele sunt specializate in generarea de date noi, cum ar fi imagini, texte sau sunete. Exemple includ Generative Adversarial Networks (GANs) si Variational Autoencoders (VAEs).

Retele neuronale de invatare profunda (Deep Neural Networks - DNN): Acestea sunt retele cu mai multe straturi ascunse, care au capacitatea de a invata reprezentari ierarhice complexe ale datelor. DNN-urile au fost utilizate cu succes intr-o gama larga de aplicatii de invatare automata.

Arhitecturile de retele pot fi personalizate si adaptate pentru a se potrivi cu o varietate de sarcini de invatare automata, iar dezvoltatorii si cercetatorii lucreaza in mod constant pentru a crea arhitecturi noi si imbunatatite pentru diferite aplicatii.

Curiozitate: Arhitectura retelei neuronale "ResNet" (Residual Network) a fost dezvoltata pentru a aborda problema disparitiei gradientilor in retelele neuronale profunde. Aceasta arhitectura introduce conceptul de "conexiuni reziduale" intre straturile de neuroni. In loc sa incerce sa invete direct o functie de mapping intre intrare si iesire, ResNet permite informatiei sa circule pe "shortcut-uri" sau "skip connections" care trec peste unul sau mai multe straturi. Acest lucru ajuta la prevenirea problemelor legate de disparitia gradientilor si face posibila antrenarea cu succes a retelelor neuronale foarte profunde, cu sute sau chiar mii de straturi.

ResNet a avut un impact semnificativ in domeniul invatarii profunde si a castigat competitii importante de recunoastere a imaginilor, cum ar fi competitia ImageNet Large Scale Visual Recognition Challenge. Aceasta arhitectura a deschis calea pentru dezvoltarea de retele neuronale profunde si extrem de eficiente pentru o gama larga de aplicatii, cum ar fi recunoasterea obiectelor, traducerea automata si procesarea limbajului natural.



Gradientii, in contextul invatarii automate si al retelelor neuronale, reprezinta o componenta esentiala a algoritmului de antrenare. Ei sunt o masura a directiei si magnitudinii schimbarilor care trebuie facute in parametrii unei retele neuronale pentru a minimiza o functie de cost sau eroare specifica. Gradientii sunt utilizati in algoritmi de optimizare pentru a ghida procesul de ajustare a parametrilor retelei pentru a face predictii mai precise.

Mai precis, gradientii sunt vectori de derivate partiale ale functiei de cost in raport cu fiecare parametru al retelei. Acestia indica cat de mult si in ce directie trebuie sa fie ajustati parametrii pentru a reduce eroarea modelului. Un gradient pozitiv pentru un anumit parametru indica ca cresterea acelui parametru ar duce la o crestere a functiei de cost, in timp ce un gradient negativ sugereaza ca o reducere a parametrului ar duce la o scadere a costului.

In timpul antrenarii unei retele neuronale, algoritmul de optimizare (cum ar fi algoritmul gradientului stochastic sau alte variante, cum ar fi Adam sau RMSprop) utilizeaza gradientii pentru a ajusta treptat parametrii retelei prin modificarea acestora in directia opusa a gradientilor. Acest proces este repetat iterativ pentru fiecare batch de date de antrenare, pana cand functia de cost atinge un minim sau pana cand reteaua converge catre o solutie acceptabila.

In esenta, gradientii sunt instrumente matematice esentiale care permit retelelor neuronale sa invete si sa se adapteze la datele de antrenare, permitandu-le sa devina mai precise in sarcinile lor de predictie sau clasificare.

sursa foto: pixabay.com





 

Sondaj

Care credeti ca e cel mai bun sistem de operare pentru telefoane?