Incheierea unui contract cu un operatorie de telefonie nu este lipsita de surprize. Am putea spune chiar ca este un adevarat labirint de clauze, din care “muritorul de rand” rar gaseste “puterea” sa iasa. De ce spunem asta: multi dintre cei ce incheie astfel de contracte nu citesc ce semneaza. Si se trezesc ca au de platit mii si milioane de lei pe care intr-un fel sau altul nu ii datoreaza. Sa incepem cu inceputul. Daca nu isi achita factura la timp, omul nici nu se gandeste ce-l asteapta. Majoritatea operatorilor de telefonie  percep penalitati de intarziere pentru plata  facturii peste termenul limita prevazut. Asa ca fiecare zi de intarziere la plata facturii genereaza aceste penalitati, care se acumuleaza in contul clientului. O situatie de acest gen conduce la suspendarea telefonului clientului. Daca insista si nu isi achita factura nici in termenul stipulat in contract pentru aceasta situatie, postul telefonic este desfiintat pentru neplata. Dupa o perioada, clientul doreste sa se reconecteze dar afla cu stupoare ca, pe langa factura ce o avea de platit, se trezeste ca are de achitat o suma astronomica reprezentand penalitati de intarziere (conform majoritatii contractelor, operatorii percep penalitati de 1% pe zi de intarziere din suma totala de plata). Penalitatile nu sunt percepute doar pentru factura pe care a refuzat sa o achite, ci s-au adunat in timp de la celelalte facturi neachitate in termen.





Din cele prezentate reiese prima capcana, cea a penalitatilor de intarziere. Nici unul dintre operatorii de telefonie nu incaseaza aceste penalitati de intarziere in urmatoarea luna celei pentru care s-au generat aceste penalitati. Si acestea cresc, si cresc, de la o luna la alta, ajungand la acele sume astronomice de care vorbeam. Astfel ca in situatia data clientul se vede pus in imposibilitatea de a putea achita un debit imens pentru buzunarul sau, format din valoarea facturii plus penalitatile de intarziere care nu de putine ori ajung la de doua, trei sau chiar patru ori mai mare decat suma initiala facturata. Sa dam un exemplu concret: un client are de plata o factura in valoare de 100 RON. Pentru o luna de intarziere la plata clientul ar avea deja de achitat 30 RON penalitati de intarziere. Nu i se comunica acest lucru. In timp toate aceste sume se aduna astfel ca dupa un an are deja de plata 360 RON doar penalitati de intarziere.  Iar operatorii sunt protejati de acea clauza contractuala pe care clientul a acceptat-o prin semnatura sa. Chiar daca legea spune clar ca cuantumul penalitatilor nu trebuie sa depaseasca valoarea debitului initial, contractul este legea partilor si asta e. N-are ce sa mai faca.





Trec lunile. Omul stie ca a incheiat contractul pe un an de zile. Dupa multele peripetii prin care trece in acest an se hotaraste sa rezilieze contractul, pentru ca nu il multumesc serviciile companiei de telefonie. Suna la departamantul de relatii cu clientii si isi anunta intentia de reziliere. I se raspunde ca da, se rezolva. Dupa un timp, o luna in majoritatea cazurilor, de la data solicitarii rezilierii, telefonul este inchis. Dupa alte 2 saptamani vine si notificarea prin care este informat ca trebuie sa–si achite restantele din cauza carora a fost intrerupt telefonul. Ce restante, daca acesta  anuntase telefonic ca nu mai doreseste continuarea contractului? Surpriza … o alta capcana: depunerea unei cereri de reziliere intr-o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile inainte de implinirea duratei contractuale, trimisa prin posta cu confirmare de primire. In caz contrar clientul este obligat sa achite o taxa (de fapt tot o penalitate) de nerespectare a duratei contractuale, in valoare de 200 USD pentru fiecare numar de telefon alocat clientului. Clientul indignat ca nu i-a fost specificat acest lucru la momentul semnarii contractului cere explicatii. Bine-nteles i se baga sub nas contractul pe care l-a semnat, fara sa-l citeasca. Si pe care oricum nu-l putea modifica. Pentru ca operatorii de telefonie au avut grija sa-si redacteze contractele cadru foarte bine. Cateva zile de intarziere peste acest termen de care vorbeam atrage neluarea in considerare a cererii de reziliere. Deja ne lovim de motive stupide am putea spune, mai ales in conditiile in care am avea de a face cu clienti care se afla in retea de 2 - 3 sau chiar 4 ani si care nu au beneficiat de nici un alt avantaj pentru acest lucru.

Debitul clientului ajunge astfel la o fabuloasa suma formata din suma facturata pentru serviciile de telefonie, neachitata de catre client, penalitatile de intarziere si  taxa de nerespectare a duratei contractuale.
Prin toate aceste tertipuri contractuale operatorii nu urmaresc decat sa-si tina clientii fortat in reteaua lor, nedandu-le posibilitatea sa aleaga alt serviciu daca cel la care sunt abonati nu ii multumeste. Daca vor sa plece trebuie sa plateasca. Interesanta filozofie.






Pe langa toate acestea am putea sa mai mentionam graba cu care agentii companiilor de telefonie se “grabesc” sa incheie contractele cu diversii clienti, fara a avea rabdarea sa explice conditiile contractuale, astfel incat omul sa ia intr-adevar decizia corecta atunci cand semneaza contractul. De multe ori acesti agenti s-au multumit sa prezinte clientului doar ultima pagina a contractului, unde trebuia doar sa semneze, fara a i se permite sa citeasca contractul. Nu poate fi interpretata ca o scuza atitudinea clientului de a nu insista in citirea cu atentie a clauzelor contractuale si a cere lamuriri asupra punctelor neclare, dar atentia acordata clientului la momentul semnarii unui astfel de contract ar trebui sa devina o obisnuinta pentru reprezentantii operatorilor de telefonie.
Cu alte cuvinte … sa comunicam bine, dar cu atentie!